"Ieftin ca braga" este o expresie des întâlnită și azi în discuțiile neprotocolare dintre români.
"Ieftin ca braga" este o expresie des întâlnită și azi în discuțiile neprotocolare dintre români. Se referă la produse sau servicii care au prețuri extrem de accesibile, fiind la îndemâna oricui. Originea ei se referă la popularitatea băuturii orientale denumită "bragă", foarte prizată în spațiul românesc de-a lungul multor secole datorită gustului său dulce-acrișor, puțin alcoolizat. Braga (sau "boza", cum i se spune în limba turcă și în limbile de origine slavă) era preferata românilor modești, mai ales a bucureștenilor care, pe canicula din timpul verii, o consumau rece, uneori cu gheață, alteori acompaniată de celebrii covrigi care și azi se vând la chioșcuri.
Dacă, însă, covrigii au avut făcuți, vânduți și savurați neîntrerupt, nu același lucru s-a întâmplat cu braga. Odată cu timpurile moderne, dar mai ales în ultima parte a perioadei comuniste, răcoritoarea preferată odinioară de români nu prea se mai găsea. De-abia recent, în ultimii ani, a reînceput să fie fabricată în cantități ce pot fi comercializate, iar puținii bragagii rămași în viață au scos la iveală vechile rețete pentru a fi preluate de bragagii mai noi.
Unul din ei este Dragoș Bogdan care ne și schițează acum istoricul consumului de bragă în țările române.
Pe vremuri exista expresia "ieftin ca braga", care evident că se refera la o valoare mică a produsului, dar pe de altă parte însemna că toată lumea și o putea permite, astfel încât era foarte populară și foarte des întâlnită peste tot în târguri. Pe ulițe erau bragagii care veneau cu cobilița în spinare și care chiar nu pretindeau bani de fiecare dată, ci pe uluca de la poarta casei nota câte cănițe a dat copiilor care se jucau în stradă, spunându-le că, la un moment dat, peste câteva zile, o săptămână, zece zile, cum considera el tatăl lor trebuia să-i dea o para. Într-atât era de ieftină și așa de mult s-a încetățenit consumul ei, încât bragagiul era un obișnuit al casei. În timpurile moderne, braga intră cumva în competiție cu băuturile răcoritoare care, la sfârșit de secol XIX și început de secol XX, încep să apară.
Erau făcute în unități de producție, mici făbricuțe care foloseau rețetele pe care astăzi le știm foarte bine, de sucuri răcoritoare. Ele se ambalau în mod individual în sticle de diverse mărimi. Și atunci, a fost adoptată această manieră de a-și face reclamă a producătorilor de băuturi răcoritoare neatinse de mână. Adică produsul lor corespundea cerințelor sanitare. Poate de aceea braga a început să piardă teren și cumva să intre într-un con așa de umbră. În București, mai ales, se întâmplă lucrul ăsta și din pricina că devine capitala României Mari, intenția conducătorilor fiind de a face din București o capitală la nivel european. Asta însemna că, pe lângă clădirile maiestuoase, impozante, apare și ideea de a "curăța" străzile de o parte a comerțului ambulant din București. De aceea, cumva, bragagii migrează către zonele mărginașe, devin obișnuiți ai mahalalelor și rămân cantonați acolo. După cel de-al doilea Război Mondial și instalarea puterii comuniste, atunci când tot comerțul și producția aparțin statului, unii bragagii n-au vrut să se înscrie în cooperativele astea de producție sau în unitățile de producție alimentară de stat și au făcut braga mai mult sau mai puțin licit.
Spre sfârșitul anilor 1980, la București nu mai găseai bragă decât extrem de rar, poate doar în casele bragagiilor vechi care o făceau pentru uz propriu. Totuși, șanse să o savurezi erau mai multe la Galați, Brăila, Turnu Severin și Giurgiu, regiuni dunărene unde etniile fuseseră mai diversificate și schimburile culturale cu fostele provincii ale Imperiului Otoman mai intense. Dar din ce este făcută, totuși, braga ?
Dragoș Bogdan: Ideea este că toți bragagii fac cam același lucru, adică o băutură fermentată din cereale fierte, care apoi sunt amestecate cu apă și un îndulcitor, fie zahăr, fie miere, cu alte cuvinte ce îi dă mâna fiecăruia să pună băutura. Aceasta se filtrează puțin și apoi se lasă la fermentat câteva zile. Și braga trebuie să fie dulce acrișoară și să piște puțin la limbă, să fie un pic înțepătoare așa. Dar fiecare bragagiu și are propria lui rețetă. De ce? Pentru că o face după gustul propriu. Dacă văd că dacă o dată rețeta îmi iese mai bine băutura adăugând sau excluzând un produs sau modificând o cantitate, mă străduiesc să o fac așa cum consider eu că este cel mai bine. Și atunci rețetele nu sunt foarte stricte în ceea ce privește braga. Braga seamănă, cam la toți bragagii are cam același gust. Oricum, bragagii au rămas foarte puțini în țară(...) și ceea ce este important este atât similaritatea produselor, cât și deosebirea, adică faptul că o bragă nu seamănă una cu alta. Iar asta nu face decât să îmbogățească zestrea.
Dorind să împărtășească și cu alții pasiunea pentru bragă, Dragoș Bogdan și-a deschis propria bragagerie într-o zonă istorică a Bucureștiului și din dorința de a reînnoda legătură cu gastronomia orientală la modă în trecutul capitalei.
Dragoș Bogdan: A fost o relație care s-a construit în timp pentru că braga necesită o perioadă de adaptare, de cunoaștere și, pe măsură ce o cunoști, ți se nasc și mai multe întrebări și mai multe curiozități. Așa încât, undeva în 2013-2014, am făcut o cercetare în toate țările Balcanilor, cele care intrau înainte în componența Imperiului Otoman și am căutat braga. Am căutat rețete, obiceiuri de consum și am constatat că acolo unde am găsit-o cei cu care discutam, deși nu le cunoșteam limba, mă tratau ca pe un frate, ca pe un cunoscut, ca pe cineva cu care au ceva în comun. Și atunci mi-am dat seama că braga este un vehicul care poate să ne transporte oriunde în Balcani și să ne facă să ne simțim mai apropiați de cei pe care îi întâlnim. Ulterior, în 2016, am hotărât să îmi deschid propria bragagerie cu propria producție de bragă pe care și astăzi o am.
Și momentan, aici se află unul dintre puținele localuri din București unde se poate consuma bragă artizanală, în speranța că, în curând, vom putea rosti expresia "ieftin ca braga" și în sensul ei propriu.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved