Bucate de Lăsata Secului

Peste câteva zile, mai precis luni, 15 noiembrie, se va intra în postul Crăciunului, iar acest lucru este marcat printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe naşi. Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate.

Masa de Lăsata Secului trebuie să fie bogată, cu aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de pasăre, plăcinte cu bânză, dovleac şi mere. Şi pentru că mustul a fiert, iar vinul s-a limpezit deja, în zona Bărăganului pe masa de Lăsata Secului se pune o carafă cu vin nou, alături de friptură şi de sarmale. De asemenea, la început trebuie servită ţuica din noua recoltă, dar nu înainte de a gusta din pâinea coaptă în casă, ca simbol al ospitalităţii gazdei. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. La alcătuirea meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice locale şi regionale. În Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu carne de porc. În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute. Un alt obicei este acela de a pregăti o friptură de găină, la cuptor. Aceasta trebuie adusă pe o tavă, dar şi în acest caz este o superstiţie. După ce este porţionată, cei de la masă vor şti dacă va fi o iarnă grea sau o iarnă uşoară. Astfel, dacă pieptul găinii este gras, atunci va urma o iarnă grea, iar dacă pieptul nu are grăsime, atunci iarna va fi uşoară şi vara avea roade bigate.

Tot de Lăsata Secului sunt pregătite plăcinte cu brânză. Plăcinta cu brânză dulce şi stafide este sugestia gastronomică pentru ediţia din această săptămână. Avem nevoie de jumătate de kg de făină, de jumătate de kg de brânză de vaci, de o cană cu lapte, de unt sau smântână, de zahăr şi zahăr vanilat, de 100 de grame de stafide, de esenţă de rom, de puţin ulei şi de două gălbenuşuri de ou. Făina trebuie amestecată cu drojdia, cu două, trei linguri de zahăr şi cu puţin unt sau cu 2 ... 3 linguri de smântână şi se frământă aluatul, după care se întind două foi. Una dintre aceste foi se întinde în tava unsă cu puţin unt. Pentru umplutură, se amestecă brânza cu două gălbenuşuri, cu două linguri cu smântână, cu 3 ... 4 linguri de zahăr, cu un plic de zahăr vanilat şi cu stafidele. Se omogenizează şi apoi se întinde peste foaia de aluat, după care deasupra se pune cealaltă foaie de aluat. Aluatul trebuie înţepat cu o furculiţă, din loc în loc, după care tava se pune în cuptor pentru circa jumătate de oră, la foc potrivit. După ce se scoate tava din cuptor, se presară zahăr pudră peste plăcintă, se porţionează şi se serveşte caldă.

La final de rubrică, încă  o superstiţie. Firimiturile de pâine şi de prăjituri de la masa festivă nu se aruncă la gunoi, ci se dau păsărilor sălbatice, în speranţa că acestea nu vor ciuguli recoltele anului viitor.