Bucureștiul are câteva artere vechi pe care s-a constituit ca schelet și țesut urban în ultima jumătate de mileniu.
Bucureștiul are câteva artere vechi pe care s-a constituit ca schelet și țesut urban în ultima jumătate de mileniu. Ele pot fi ușor de recunoscut după cuvântul "cale" din numele lor: Calea Victoriei, Calea Călărașilor, Calea Moșilor, Calea Dudești, Calea Floreasca etc. Cea mai cunoscută dintre ele este, fără îndoială, Calea Victoriei, una dintre axele nord-sud ale capitalei României. Dar nici celelalte artere vechi nu erau mai puțin importante, de exemplu Calea Văcărești fiind una dintre cele cu memorie puternică în viața celor care locuiau în zonă și a celorlalți bucureșteni.
La origine, Calea Văcărești începea nu departe de actuala Piață a Unirii, din cel mai vechi cartier al orașului, mahalaua Popescului. Astăzi i se mai spune și Cartierul Evreiesc datorită faptului că mulți evrei bucureșteni locuiau acolo. Era amplasamentul așa-numitului București sefard, cu sinagogi și case ale clasei mijlocii. Din apropierea Pieței Unirii, Calea Văcărești urmează o traiectorie sud-estică, paralelă cu râul Dâmbovița, și se îndreaptă către actualul cartier Berceni. Numele ei are legătură cu marea mănăstire Văcărești, demolată în 1987, aflată în sudul Bucureștiului.
Calea Văcărești a cunoscut, ca de altfel întregul oraș București, începând mai ales cu a doua jumătate a secolului al 19-lea, perioade de transformare care au coincis cu fazele de modernizare prin care au trecut și celelalte artere și cartiere. Cea mai amplă perioadă de schimbări și cea mai traumatizantă a fost cea din anii 1980 când din cauza programului de sistematizare a lui Nicolae Ceaușescu a fost aproape complet schimbată. De acea perioadă s-a ocupat Cristian Popescu, autor al volumului "1985-1987 Calea Văcărești, Cartierul evreiesc și alte locuri uitate. Aduceri aminte", album de fotografii și povești despre zonă.
Istoricul Anca Tudorancea, cercetător la Centrul de Istoria Evreilor din România "Wilhelm Filderman", a studiat și ea zona și a plasat-o pe terenul actual al orașului.
"Zona respectivă era mahalaua Popescului, ceea ce este astăzi marcat pe Google Maps drept Cartierul Evreiesc, ea a devenit tema mea de studiu și încă este. De 20 de ani caut și încă mai găsesc lucruri noi. Concluzia ar fi că această șampilă digitală e oarecum simplistă deoarece nu a existat un singur cartier evreiesc. Este, de fapt, vorba de zona cea mai veche de locuire, despre vatra cartierului care, actualmente, este zona în care s-au păstrat cele mai multe temple și bucăți de străzi și chiar urme de locuire. Ele existau încă acolo și acum 20 de ani, când am început să lucrez la Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, și treceam prin bucăți de străzi rămase de la demolări."
Calea Văcărești de astăzi cu greu mai poate fi recunoscută de un trecător venit din afara Bucureștiului sau de un bucureștean din generația mai tânără. Dar ținând albumul lui Cristian Popescu în mână avem șansa de a localiza pe trama stradală de astăzi ceea ce s-a pierdut în anii 80.
Anca Tudorancea: "S-au păstrat de multe ori numele străzilor, dar străzile respective nu mai există, sunt numai bucăți din ele. Cel puțin pentru Calea Văcărești, cartea lui Cristian Popescu este o arheologie vizuală. Ce a fost atunci nu mai există și, ca și în cazurile altor artere mari, o stradă nu mai există așa cum era ea odată. Mai mult decât atât, pe lângă casele de pe o stradă au dispărut locuitorii zonei. Ceea ce este prezent în parte și în carte este o evocare sentimentală a străzilor, a locuirii și a locuitorilor."
Putem reconstitui astăzi vechea Cale a Văcăreștilor folosind cartea lui Cristian Popescu. Însă și alte scrieri ne ajută într-o eventuală expediție de explorare urbană, chiar dacă unele sunt viciate de ideologie, așa cum a spus și Anca Tudorancea.
"Atunci când spunem Calea Văcărești ne gândim probabil la literatură în primul rând. Inclusiv numele străzii s-a transformat într-un fel de stereotip literar. O carte este cea pe care Isac Peltz a scris-o în memoria mamei lui și care a evocat o lume foarte săracă. Era tolerată în perioada comunistă pentru că, evident, acele cărți aveau succes de public și erau tolerate. Nu ar fi putut să existe o carte în care să se fi vorbit de oamenii bine situați din cartierul evreiesc. Dar o carte despre săracii comunității bineînțeles că a fost încurajată, dar cartea are o valoare literară foarte mare. Au fost oameni șocați că exista o astfel de lume aproape de centru: o lume a micilor croitorese, a micilor negustori, a oamenilor care își duceau traiul de pe o zi pe alta, o lume pe care Peltz o cunoștea foarte bine. Este o trauma moștenită de Tiz Peltz, fiica sa, care o transformă artistic. Este o imagine care ne rămâne din Calea Văcărești și prin schițele ei foarte frumoase, dar este o lume schematizată și în alb-negru."
Calea Văcărești de ieri a înviat azi prin albumul lui Cristian Popescu. Este o întoarcere la memorie, una pierdută și regăsită pe foaia de hârtie.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved