Oraşele sunt considerate, tot mai adesea, un factor perturbator pentru traiul cotidian.
Oraşele sunt considerate, tot mai adesea, un factor perturbator pentru traiul cotidian. Dacă, la începutul secolului trecut, viaţa la oraş era râvnită de cei mai mulţi, oamenii caută astăzi modalităţi de a se îndepărta de marile aglomeraţiile urbane. Se vorbeşte tot mai mult despre poluarea fonică, dar şi despre efectele nocive pe care zgomotul, mai ales frecvenţa şi intensitatea lui, le pot avea asupra funcţiilor neurologice umane. Dintre toate manifestările neplăcute pe care expunerea îndelungată la zgomotele oraşului le poate produce, tinitusul este, probabil, cel mai des întâlnit, dar şi cel mai dificil de tratat. Acel ţiuit care persistă în ureche, chiar şi în liniştea propriei case, face somnul imposibil, poate conduce la insomnie cronică şi chiar la depresie.
Există însă şi artişti care studiază sunetul ambiental şi cred că spaţiul urban poate fi "îmblânzit" prin conştientizarea zgomotelor la care suntem expuşi ca parte integrantă a vieţii noastre moderne. Germanul Carsten Seiffarth este unul dintre ei, fiind fondatorul şi directorul artistic al galeriei de artă sonoră "Singuhr - Hörgalerie" din Berlin. Cu detalii despre expoziţia prezentată şi la Bucureşti, găzduită de Institutul German "Goethe", Carsten Seiffarth:
"Expoziţia documentează 10-12 ani de activitate în oraşul Bonn. Din anul 2010, mă ocup de proiecte practice, de teren, cu artişti din domeniul audio, care rămân în rezindenţă la Bonn. Ei interacţionează cu spaţiul public, cu diferitele locuri frecventate din oraş şi timp de unul, doi, chiar şase ani, documentează aceste incursiuni şi le prezintă în expoziţii cu fotografii, texte şi videoclipuri. Artiştii se exprimă astfel prin diferite situaţii. Toate acestea au reprezentat preludiul expoziţiei de la Bucureşti. Apoi, există artişti care fac ateliere în care prezintă diverse proiecte. Este vorba de lucrări audio, de concerte şi discuţii pe tema respectivă. Expoziţia oferă cadrul necesar acestui gen de proiect."
Sunetele poartă şi duc mai departe amprenta oraşelor. Nu de puţine ori, turiştii sunt surprinşi de diferenţele, dar şi de similitudinile spaţiilor urbane de pe diferite continente. Carsten Seiffarth crede că Bucureştiul este eclectic din acest punct de vedere, în capitala României coexistând atât zone extrem de zgomotoase, cât şi oaze de linişte, uneori la doar câteva străzi distanţă.
Carsten Seiffarth: "Ceea ce întotdeauna percepem cu precădere este designul vizual al spaţiilor în care trăim. Publicitatea pe panouri de dimensiuni foarte mari, clădirile din sticlă, toate acestea sunt specifice oraşelor mari. Tendinţele moderne au pătruns şi în oraşele mici, cum este exemplul oraşului Aachen. Atunci când vine vorba de sunete urbane, este vorba de percepţia pe care locuitorii unui oraş o au asupra fiecărui sunet în parte. Există atât sunete specifice unui anume loc, cât şi sunete care pot fi găsite oriunde în lume. De exemplu, la New York, peste tot pot fi auzite sirenele de poliţie şi acelaşi lucru se întâmplă şi în Bucureşti, în conformitate cu acelaşi standard sonor al marilor aglomeraţii. Bucureştiul se mai remarcă şi prin sunetele produse de instalaţiile de aer condiţionat, care se remarcă din punct de vedere sonor în zonele mai liniştite ale oraşului. Fiecare loc în parte sună complet diferit."
Arta sonoră câştigă tot mai mult teren în domeniul culturii urbane actuale, dincolo de muzica propriu-zisă sau de impovizaţiile sonore. Este o formă de artă fixată în spaţiu şi timp. Altfel spus, spaţiul, în diversele sale dimensiuni, printre care şi sunetul, reprezintă baza acestui demers artistic. Există, deopotrivă, instalaţii de sunet în spaţiile interioare şi exterioare. Situaţiile create sunt însă mult mai complexe în ultimul caz, deoarece spaţiile exterioare nu au fost concepute pentru a găzdui desfăşurarea unui demers artistic. De aceea, putem spune că sunetele produse de însăşi existenţa noastră cotidiană pot fascina şi pot crea - de ce nu? - un act artistic.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved