Ordinele monastic-militare medievale au fost înființate atât pentru a răspândi mesajul creștinismului, cât și pentru a apăra ori recuceri teritorii ocupate de musulmani.
Ordinele monastic-militare medievale au fost înființate atât pentru a răspândi mesajul creștinismului, cât și pentru a apăra ori recuceri teritorii ocupate de musulmani. Cele mai cunoscute ordine monastic-militare medievale au fost cavalerii teutoni, cavalerii templieri şi cavalerii ioaniţi sau ospitalieri. Teutonii au venit în bazinul carpatic în cadrul unei strategii de expansiune pe care Occidentul a creat-o, a susţinut-o şi a purtat-o în Răsărit. Regele Ungariei, Andrei al II-lea, a încercat să fortifice frontiera de pe Carpații Orientali și să răspândească învățăturile catolice către nord și est și așa au apărut în zonă cavalerii teutoni. Austeri şi cu spirit războinic, înființați în lumea germanică, ei converteau la catolicism popoare migratoare păgâne și membri ai comunităților ortodoxe pentru a reface unitatea Bisericii creștine. Austeritatea teutonilor se vedea și pe semnele lor exterioare: heraldica teutonă combina scutul alb, culoarea purităţii credinţei religioase, cu crucea neagră, simbolul sacrificiului în război pentru apărarea credinţei. În 1211 teutonii soseau în interiorul arcului carpatic și formau o puternică marcă de apărare în Carpații de curbură și către sud-est, în zona actualului județ Vrancea.
Academicianul Ioan Aurel Pop, profesor de istorie medievală la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, a subliniat contribuţia valoroasă a teutonilor la civilizarea spaţiul românesc, deşi ea a fost una de scurtă durată. "Ei au construit destul de mult şi mărturiile pe care le avem arată că cel puţin o cetate foarte valoroasă, Cruceburg, a existat atunci. Au construit chiar şi alte cetăţi ultra montes nivium, adică peste munţii înzăpeziţi, extinzându-se mai mult decât le-a fost permis de către regele maghiar Andrei al II-lea, intrând în conflict cu politica acestuia care visa mai mult să-şi atingă scopuri locale prin cavaleri decât scopuri generale. Sfântul Scaun voia să creeze un stat care să intre în patrimoniul papal, un fel de cap de pod. De ce avem date puţine despre teutoni? Pentru că încă nu existau cancelariile, Transilvania abia atunci începea să funcţioneze ca voievodat în cadrul Regatului Ungariei. Pe de altă parte, la sud şi est de Carpaţi, teritorii cu care teutonii au avut raporturi, nu funcţionau state centralizate şi atunci izvoarele sunt extrem de puţine, sunt izvoare străine, multe dintre ele elaborate mai departe de locul faptelor."
Documentele papale care însoțesc așezarea teutonilor în Țara Bârsei arată că, în momentul sosirii cavalerilor, teritoriul era locuit de o populație locală mixtă, română, slavă și pecenegă. Spirit războinic și misionar, ordinul teutonic însă trebuia să se întrețină și astfel au primit privilegiul de a exploata mine de aur și argint din Transilvania. Teutonii au fost și constructori, au ridicat în Țara Bârsei numeroase cetăți de lemn fortificate între care cele de la Feldioara, Cetatea Neagră, Cetatea Crucii. Alături de români și pecenegi, în Țara Bârsei au fost colonizați țărani și meșteșugari germani care au contribuit la dezvoltarea așezărilor Feldioara, Brașov, Codlea, Râșnov și Prejmer. Dar teutonii deveneau concurenţi ai Ungariei deoarece susţineau puterea papală în detrimentul puterii ungare. După ce au câștigat câteva lupte împotriva cumanilor din sud-estul Transilvaniei, teutonii au ocupat teritoriile acestora punându-le sub autoritatea politică a papei și nu a regatului Ungariei. În 1225, regele Ungariei a alungat ordinul teuton din Țara Bârsei care s-a îndreptat către nordul Europei, în nord-estul Poloniei de azi.
Apartenența la o asemenea congregație de elită nu era ușoară. Ce condiţii trebuia să îndeplinească un aspirant pentru a fi membru al ordinului teutonic? Ioan Aurel Pop spune că disciplina, credinţa, instrucţia. "Trebuia să fii un monah, pe de-o parte, să accepţi regulile monahale ale vieţii care consta în castitate, rugăciune, dar în acelaşi timp trebuia să fii un luptător. Ordinele călugăreşti militare aveau ca vocaţie lupta cu arma în mână pentru apărarea credinţei şi pentru răspândirea ei. Majoritatea membrilor erau fii de nobili, făceau parte dintr-o categorie superioară şi se puneau în slujba creştinătăţii servind aceste idealuri deosebite care, pe vremea aceea, erau poate printre cele mai importante din punct de vedere moral şi religios, de extindere a creştinismului. Omul medieval nu-şi putea imagina viaţa în afara credinţei şi Bisericii în condiţiile unui ataşament neţărmurit faţă de viaţa religioasă. De aceea, de pildă, excomunicările în Evul Mediu aveau un rol fatal, descompuneau şi dezorganizau societăţile. Cei care se puneau direct în slujba Bisericii erau monahi, iar monahii-cavaleri trebuiau să aibă calităţi în plus faţă de monahii propriu-zişi, de forţă fizică, de determinare, de convingere, respectând strict o ierarhie cu totul specială."
Ordinele monastice medievale au avut şi o componentă etnică, ea evoluând, în opinia lui Ioan Aurel Pop, în forme de manifestare a viitoarei identităţi naţionale. A fost şi cazul teutonilor. "A existat şi o componentă naţională, ordinul teuton fiind înfiinţat în principal de germanici, de exemplu, ordinul templier fiind format din francezi. Se ştie conflictul pe care templierii l-au avut cu regele Franţei Filip al IV-lea cel Frumos, care le-a pecetluit destinul. Ordinele acestea au avut o tentă etnică care apoi a devenit naţională deoarece aceşti cavaleri teutoni, pe măsură ce înaintăm în Evul Mediu şi ajungem la Renaştere, se pun în slujba Sfântului Imperiu Romano-German şi luptă contra polonezilor, care sunt tot catolici."
După
plecarea lor, teutonii mai apar o dată în istoria românilor. În 1410,
domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun trimitea un corp de armată pentru a lupta
alături de alianța polono-lituaniană împoriva teutonilor în bătălia de la
Marienburg.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved