Centenar Mihai I de România

Anul 2021 a avut mai multe centenare decât de obicei, unul dintre acestea este cel al nașterii ultimului rege al României Mihai I. A fost un suveran care s-a ridicat la înălțimea cerințelor unei asemenea poziții în ochii contemporanilor săi. A condus România în ani extrem de dificili, anii regimului fascist, anii celui de-al doilea război mondial, anii instaurării regimului comunist.

Mihai I s-a născut pe 25 octombrie 1921 în castelul Peleș, la Sinaia, reședința regilor României. A fost fiul regelui Carol al II-lea și al principesei Elena de Grecia și Danemarca. În moștenirea sa genetică se regăseau cele mai mari dinastii ale Europei, ale Hohenzollernilor și Romanovilor, însă Mihai I a spus mereu "sunt român prin naştere şi destin". Numele i-a fost dat în memoria lui Mihai Viteazul, principele Munteniei din secolul al 17-lea, care a încercat o uniune personală între Muntenia, Moldova și Transilvania. Mihai a ajuns prima oară rege la vârsta de 6 ani, în 1927, la moartea bunicului său Ferdinand I. Tatăl său, viitorul rege Carol al II-lea, renunțase la dreptul de pricipe moștenitor cu un an înainte, în 1926. În 1930, după trei ani de regență, tatăl său Carol acceptă să redevină principe moștenitor și să fie încoronat ca rege al României. Mihai primește titlul onorific de "Mare voievod de Alba Iulia", titlu purtat de principele moștenitor. 

Peste 10 ani, în 1940, începea cea de-a doua domnie după ce tatăl său renunța a doua oară la prerogativele sale de suveran. În luna septembrie 1940, Mihai ajungea pe tronul României a doua oară, dar acum într-un moment foarte delicat: dezastrul pierderilor teritoriale și ascensiunea extremei drepte. Generalul Ion Antonescu devenea conducătorul statului, relaţiile cu acesta fiind un alt capitol al amintirilor neplăcute ale suveranului pe care le mărturisea în 2008, atunci când acorda un interviu Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română. 

"El tot mă considera un fel de cantitate neglijabilă, bună pentru semnat anumite lucruri, şeful armatei, uniforme, parăzi, numai chestii din astea, dar restul nu. Avea mai mult respect pentru mama mea, pentru că, de fapt, graţie lui ea s-a întors după septembrie 1940 şi pentru asta eu i-a fost întotdeauna foarte recunoscător. Dar după aceea au început frecuşurile. A fost unul dintre mesajele noastre de Anul Nou, mi se pare, sau Crăciun 1943, când am spus ceva negativ despre război. S-au înfuriat şi nemţii, dar nu a fost nicio urmare după asta."

Regelui Mihai I i s-a reproşat tratamentul la care a fost supus Ion Antonescu după arestarea de pe 23 august 1944, când România a trecut în tabăra aliaților: refuzul regelui de a-l fi graţiat pe fostul conducător al statului. Pentru acea schimbare a taberelor, România a fost recompensată cu retrocedarea Transilvaniei de Nord pierdută în august 1940. În 2008, suveranul a avut explicaţii pentru ceea ce a fost atunci. "A fost în capul multora ideea că eu puteam să-l graţiez sau să-i comut pedeapsa. Ei nu ştiu sistemul constituţional care era la noi atunci, că nici un act, chiar semnat de mine, nu era valabil dacă nu era contrasemnat de un ministru. În orice lege era asta. Or, în cazul de faţă, ministrul de justiţie era Pătrăşcanu, el refuza să semneze. Şi asta nu a înţeles-o nimeni. În cazul acesta, ruşii şi anglo-americanii nu ar fi acceptat niciodată."

După război, PCR acapara întreaga putere în stat cu sprijinul Armatei Roșii de ocupație. Regele Mihai I și anturajul său s-au opus tăvălugului sovietic prin toate mijloacele legale de care dispuneau. Însă lipsa sprijinului din Occidentul democrat a făcut diferența. Pe 30 decembrie 1947, cu toate instituțiile statului sub controlul guvernului comunist, regele Mihai I era forțat să abdice și să plece împreună cu mama sa. La 26 de ani el avea să înceapă o viață nouă și să-și întemeieze o familie bazată pe rigorile moralei creștine.

În toți anii dictaturii comuniste vocea regelui s-a făcut auzită la posturile libere de radio condamnând abuzurile și crimele regimului comunist. După 1989, suveranul alungat a revenit în țară și românii descopereau o parte a propriei istorii ce le fusese furată. În interviul menționat din arhiva Radiodifuziunii Române, el dădea câteva sfaturi generațiilor viitoare, sfaturi simple, de viață. "Să te comporţi omeneşte cu ceilalţi, pe cât se poate să nu dispreţuieşti pe nimeni. Să ai bunătate, în general, dar nu bunătate până la infinit, câteodată mai trebuie să strângi şurubul, cum se spune. Am văzut atâtea lucruri teribile care se întâmplau în ţară cu oamenii şi când vezi că autorităţilor nu le pasă şi aproape că îi aruncă pe jos, ţi se face scârbă când vezi aşa ceva. Eu sunt învăţat altceva: tocmai asta, omenia, şi să te porţi cu omul de rând, sărac, la fel, tot oameni suntem. Este foarte greu câteodată când îi întâlnesc pe câte unii care nu au această mentalitate şi dau în oamenii ăştia săraci, îi aruncă acolo ca pe gunoi, este ceva infernal asta!"

Centenarul nașterii regelui Mihai I înseamnă astăzi, între multe altele, ziua armatei române care, pe 25 octombrie 1944, elibera întregul teritoriu al României de sub ocupația străină.