Centrul de reabilitare a puilor de urs orfani

În Munţii Hăşmaş, din judeţul Harghita, funcţionează, de mai bine de 10 ani, Centrul pentru Reabilitarea Urşilor Orfani - un orfelinat pentru puii de urs rămaşi orfani  şi găsiţi de oameni prin  pădurile din Carpaţi. La acest centru ei sunt îngrijiţi, hrăniţi şi monitorizaţi şi apoi sunt reintegraţi  în sălbăticie. Deşi ursul este protejat  la nivel naţional şi european, braconajul şi prezenţa oamenilor prin păduri sunt principalele cauze care duc la creşterea numărului de ursuleţi orfani. Mai ales în perioada de hibernare, ursoaicele  se sperie din cauza apariţiei oamenilor prin preajmă, fug din bârlog, lăsându-şi puii singuri. De asemenea, valoarea ridicată a trofeelor de urs, între 4.000 şi 15.000 de euro / exemplar, fac ca această specie să fie tot mai vânată. De multe ori, sunt împuşcate ursoaicele, iar puii lor, nepregătiţi pentru viaţa în sălbăticie, rămân orfani şi expuşi pericolelor. 

Leo Bereczky este cel care a pus bazele acestui centru, din pasiune pentru specia emblematică a României: "Această idee mi-a venit în urma necesităţii  care exista în România şi în Carpaţii României, şi anume faptul că un număr destul de mare de pui de urs rămân orfani din cauza expansiunii omului către natură şi intracţiunii omului cu natura. A fost o întâlnire fericită între finanţatorul care a început acest proiect, Fundatia Vier Pfoten, şi dorinţa noastră de  a face ceva legat de aceşti pui de urs. Momentan avem 10 pui în Centru şi ne putem mândri cu faptul ca, până în momentul actual, am reuşit reabilitarea  şi redarea  în natură a peste 100 de pui de urs care s-au reintegrat în natură fără probleme. Puii de urs ajung în Centru în urma solicitării pe care o primim de la autorităţile responsabile cu managementul acestei specii sau de la Poliţie, uneori. Deci, practic, dacă cineva găseste un pui de urs anunţă autoritătile locale, iar noi suntem anuntaţi de către autorităţi şi mergem şi îi preluăm".

Orfelinatul  pentru puii orfani de urs este situat într-o regiune muntoasă izolată  şi se întinde pe o suprafaţă de 20 de hectare, iar principiul după care funcţionează este interactiunea redusă cu omul, pentru ca animalele să se poată reintegra perfect în sălbăticie. "Reabilitarea se bazează, practic, pe copierea cât mai fidelă a naturii. Puii sunt plasaţi în nişte ţarcuri care oferă un mediu totalmente natural, în care ei îşi pot dezvolta instinctele înnăscute. Este bine de ştiut că puiul de urs se naşte cu toate instinctele de supravieţuire necesare vieţii lui ulterioare, deci tot ce înseamnă, de exemplu, insctinct de a scăpa,  de  a se refugia într-un copac atunci când se apropie un pericol, toate instinctele necesare hrănirii, procurării hranei. Deci el se naşte cu toate astea şi nu le dobândeşte prin învăţare de la mamă. Acest fapt face posibil ca reabilitarea, deci creşterea lui în aşa fel încât să rămână un animal sălbatic, veritabil, este posibilă. Noi încercăm să îi ţinem în aceste ţarcuri care practic se măresc, deci  spaţiul lor se măreşte în mod dinamic în conformitate cu necesităţile ecologice ale individului. In  această perioadă hrănirea adiţională este realizată  în aşa fel încât ursuleţii să nu facă asociere între sursa de hrană şi prezenţa omului. Practic, ei găsesc hrana  plasată de noi, aşa cum ar găsi-oşi în natura, astfel ei se dezvoltă ca nişte urşi normali, doar mama le lipseşte. Practic, rolul principal al mamei este protecţia. După o perioadă de aproximativ 1,5 ani, unul dintre ţarcuri este deschis, iar ursuleţii încep să exploreze împrejurimile centrului. Această explorare a mediului înconjurător este cu atât mai mare, cu cât hrana adiţională plasată în ţarc scade. Astfel noi îi determinăm să exploreze cât mai mult, iar apoi ei devin urşi liberi şi se răspândesc în mediul natural".

Anual, în toată regiunea din Carpaţi, foarte mulţi ursuleţi rămân orfani. Din păcate, Centrul pentru Reabilitarea puilor de urs din Harghita riscă să fie închis, pentru că a rămas fără finanţare. In aceste condiţii, viitorul puilor de urs este incert. WWF România a demarat o campanie de strângere de fonduri, în perioada 7 septembrie -15 octombrie. Costurile pentru hrana un pui de urs se ridică la 4.000 de dolari anual. Deşi pare o sumă mare, oricine poate fi eroul urşilor orfani cu doar 5 dolari pe lună, ce vor asigura hrana unui pui, pe o zi, în câteva click-uri, pe wwf.ro/orfelinat. Pe lângă hrană şi protecţie, în orfelinat puii de urs au parte de un mediu sigur şi îngrijire veterinară. În plus,  banii îi vor permite lui Leo Bereczky să dezvolte Centrul încât mai mulţi urşi orfani să poată găsi drumul spre orfelinat, iar apoi să fie reintegraţi în sălbăticie.Leo Bereczky: "Incercăm să căutam donatori care vor avea grijă de acest proiect şi  în continuare, pentru că este un proiect necesar şi nu ne permitem să-l închidem. Asta ar însemna ca unii pui de urs orfani să nu mai aibă şanse la viaţă, fără acest proiect urşii ar ajunge ori în grădini zoologice, ori în ţarcuri ilegal construite care oferă condiţii crâncene acestor animale. Reabilitatea unui  pui de urs costă între 3.500 - 4.500 de euro anual,  practic proiectul are nevoie de cel puţin 50 de mii de euro anual ca să poată supravieţui."

In România trăiesc câteva mii de urşi, cam 40% din întreaga populaţie de urşi de pe tot continentul.