În ultimii ani, interesul pentru vechile reședințe nobiliare din România a crescut.
În ultimii ani, interesul pentru vechile reședințe nobiliare din România a crescut. Fie că e vorba de numărul din ce în ce mai mare de curioși ce pleacă să străbată satele în căutare de vechi conace sau de antreprenori care încep aventura de a readuce astfel de clădiri la frumusețea de altădată, se poate observa un curent din ce în ce mai amplu de redescoperire a reședințelor nobiliare extraurbane. Există în România peste 300 de astfel de monumente, unele aflate pe lista monumentelor de patrimoniu.
Un astfel de exemplu se află la 58 de km de Oradea, în comuna Sălacea, satul Otomani, situat în partea nordică a judeţului Bihor. Conacul de aici a fost ridicat de fiul celui mai bogat om din Debreţin, unul dintre cele mai mari oraşe din Ungaria. Este o clădire imensă, cu anexe, grajduri şi zeci de hectare de pământ, o adevărată comoară în mijlocul pădurii. Adrian Şimen, ghid de turism, despre istoria conacului.
"Castelul se află în zona Valea Ierului, o zonă cu o identitate aparte atât în Crișana cât și în vestul Ardealului. Aici cultura și identitatea principală s-a raportat la zona mlăștinoasă atât prin agricultură cât și în viața de zi cu zi. La început de secol XVII, început de secol XVIII, conacul intră în proprietatea lui Komaromi Gyorgy, fiul preotului reformat care a fost traducătorul Bibliei în limba maghiară. Conacul devine centru economic pentru familia nobiliară Komaromi după anii 1700. Se construiește clădirea în care acești oameni vor fi principalii actori economici și politici din zona de nord-vest a României. În anii 1920 trece în proprietatea altei familii nobiliare, care vinde proprietatea statului român."
Lăsată în paragină în deceniile de după revoluția împotriva regimului comunist din România, construcţia devenise aproape o ruină. După obținerea a peste jumătate de milion de euro din fonduri europene, vechiul conac a prins viaţă.Care sunt însă exponatele? Aflăm de la Adrian Șimen, ghid de turism "Ceea ce ține de identitatea zonei: pescăritul și agricultura, respectiv identitatea religioasă reformată și catolică. De asemenea, se pot vedea scaunele și coșurile din nuiele. Acesta este și a fost unul dintre principalele meșteșuguri."
Pe de altă parte, comuna Sălacea este cunoscută ca destinaţia celor 1.000 de pivniţe. Prin numărul lor foarte mare, pe o arie foarte restrânsă, pivniţele au devenit simbolul zonei. Încă din cele mai vechi timpuri, pivniţele au fost săpate la poalele dealului.
Fiind
amplasate de-o parte şi de alta a drumului acestea alcătuiesc un fel de uliţă.
În prezent, în Sălacea sunt cunoscute aproximativ 970 de pivniţe doar din
rândul celor săpate în deal, alcătuind aşa-zisa stradă a pivniţelor. Cele mai
multe au fost construite în secolul trecut, iar cea mai veche datează din 1803.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved