"Dintr-un număr de 94 de manuscrise primite, Editura Polirom de la Iași a ales cîștigătorul Concursului Anual de Debut, ediția a IV-a: Copiii lui Marcel de Ema Stere." - așa sună fraza-cheie din comunicatul Editurii
"Dintr-un număr de 94 de manuscrise primite, Editura Polirom de la Iași a ales cîștigătorul Concursului Anual de Debut, ediția a IV-a: Copiii lui Marcel de Ema Stere." - așa sună fraza-cheie din comunicatul Editurii, una dintre cele mai prestigioase din România.
"M-aș bucura ca această carte, de la care nu aveam mari așteptări, să fie citită cu aceeași bucurie pe care am simțit-o eu când am scris-o", spune Ema Stere jurnalistă la Radio România Cultural și co-realizatoare a emisiunii "Vorba de cultură."
Cine este Ema Stere și cum a pornit în această călătorie din care nu lipsesc tensiunea, misterul și răsturnările de situație urmează să descoperim parțial în rubrica de astăzi. Pornim de la ideea, tot mai răspândită, că scrisul poate deveni și el un fel de...virus. Unul care vine din interiorul multor persoane, dar nu dăunează grav sănătății. Atât timp cât nu are conținut violent sau ofensator, evident. Ca multe alte instrumente, și cel numit scris poate ascunde astăzi pericole majore, din păcate; dar nu despre acest gen de "scriere" vorbim acum.
Mai multe, aflăm de la câștigătoare, colega noastră Ema Stere: "Așadar, niște tineri se duc la țară, undeva într-un sat imaginar. Etapele pe care le parcurg ei sunt etape pe care le parcurg mai toate comunitățile. La care se adaugă faptul că am vrut și eu să mă distrez, pentru că până la urmă am scris cartea pentru amuzamentul meu personal. Și sunt foarte multe personaje, sper să se poată deosebi între ele. Există și o naratoare, care nu le știe pe toate, dar se bazează pe memoria satului în care ei, cei din grupul de tineri, s-au stabilit. Și, pentru că memoria colectivă nu este întotdeauna precisă, naratoarea cunoaște doar o feliuță de realitate, mult exagerată. În plus, ea are o personalitate de tip dominator. Este genul care strânge oamenii în jurul ei și își asumă meritele întregii comunități. "Eu am făcut, eu am adus viață aici"...Este un personaj de care a trebuit să țin seama. Și toate evenimentele sunt filtrate prin discursul acestei fete."
Timp de nouă ani, cu întreruperi - atât i-a luat Emei Stere să îi ...crească pe copiii lui Marcel. S-a documentat cu entuziasm în tot felul de direcții care porneau, ca tot atâtea drumuri, din miezul poveștii. A scris de mână, și-a creat un raft cu scriitori utopiști și s-a bucurat de toată aventura. Soțul ei a descoperit mai întâi câteva pagini și le-a citit pe furiș. Din discreție. Doamnele sunt mai greu de păcălit, oricât de discret ai fi; drept care Ema i-a dat tot ce scrisese până atunci. Abia bucuria lui a determinat-o să le arate și altora manuscrisul. Și așa l-a trimis la concursul de debut al Editurii Polirom. Cu adresă de email special creată - copiiiluimarcel - așa cum cerea regulamentul. Ce a fost mai departe ne spune tot Ema Stere:
"În orice caz, mă așteptam să primesc ceva de genul - "Ne pare rău. Deocamdată nu". Când a venit mailul prin care redactorul-șef Adrian Botez mă anunța, cu bucurie, că am câștigat - și mă ruga să îi spun totuși cum mă cheamă - am început să țip prin casă. Am fost foarte fericită. Sper să apară cartea. Alte așteptări de la ea nu am. Eu nu aștept nimic, nici de la Moș Crăciun, nici de ziua mea, dar istoria personală mi-a demonstrat că, dacă nu aștepți, ți se întâmplă și mai bine. Cel puțin în cazul meu așa funcționează".
S-ar părea că așa funcționează în cazul multor oameni, din câte mi s-a spus. Oricum, Ema Stere ne-a întors cumva gândul și spre raftul cu utopiși. Despre care toată lumea vrea să știe mai mult, afirmă ea. Și adaugă - "...dacă ar fi să construiesc în gând o societate utopică, ea ar trebui să aibă simțul măsurii și al ridicolului. Pentru că ne trebuie tuturor."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved