La nordul Dunării, pe cursul său mijlociu și inferior până la vărsare, sursele antice grecești și romane menționează existența triburilor getice și dacice în marele conglomerat tracic.
La nordul Dunării, pe cursul său mijlociu și inferior până la vărsare, sursele antice grecești și romane menționează existența triburilor getice și dacice în marele conglomerat tracic. Informațiile pe care le aflăm despre geți și daci diferă de la un autor la altul, puținătatea sau abundența lor le putem pune pe seama perioadei în care scriu autorii și a acurateței documentărilor lor. Nu se știe cu exactitate dacă geții și dacii erau același popor, unele opinii susțin că erau identice, altele nu. Cele mai multe și mai exacte informații le-am fi avut de la împăratul Traian, cuceritorul Daciei în anul 106 după Christos, autorul volumului "De bello dacico". Însemnările lui Traian s-au pierdut însă, o singură propoziție a supraviețuit în tratatul de gramatică latină al lui Priscian, autor din secolul al VI-lea. Este un scurt citat din textul lui Traian și se referă la drumul prin Banat al armatei romane: "De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis".
Istoria politică a geților și dacilor se încheie în anul 106 după Christos când Traian cucerește statul regelui Decebal. O parte a spațiului dac, și anume Transilvania și Banatul de azi din interiorul arcului carpatic și Oltenia dintre Carpați și Dunăre, este transformată în provincie romană. Alți geți și daci precum cei din Muntenia, Maramureș și Moldova rămân în afara administrației romane, însă influențați de lumea culturală și civilizațională romană. Astfel, Dacia a fost până în anul 275, anul în care împăratul Aurelian a decis retragerea armatei și birocrației romane din Dacia, frontiera cea mai înaintată a lumii romane din nord-estul Europei.
Muzeul Național de Istorie a României a deschis expoziția "Dacia. Ultima frontieră a romanității". Este cea mai mare expoziție generală dedicată geților și dacilor, romanilor precum și primilor migratori în acest spațiu organizată în ultimii 25 de ani în România. La expoziție au colaborat Muzeul Național de Arheologie din Madrid, Spania, și Muzeul Național Roman din Roma, Italia. Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie a României, a ținut să înlăture miza politică pe care s-a jucat și se joacă, uneori, tema geților și dacilor. "Dacii nu aparțin unui partid politic, nu aparțin unei gândiri sau unei ideologii anume. Ei reprezintă un popor important al antichității pe care s-a construit apoi, printr-un proces foarte complicat, o națiune care astăzi poartă numele de români, continuând denumirea de romanus din antichitate și a cărui limbă este astăzi bazată în mare măsură pe limba latină."
Expoziția cuprinde piese de rezistență ale culturii geților și dacilor: Coiful de aur de la Coțofenești, tezaurele de la Stâncești, Agighiol și Peretu, tezaurul princiar de la Cucuteni-Băiceni, tezaurele de argint de la Sâncrăieni, Herăstrău, Senereuș și Vedea, inscripțiile care menționează regii Tiamarkos, Burebista și Decebal. De asemenea, sunt expuse portretele imperiale ale lui Traian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Traianus Decius, tezaurele de la Pietroasele, Apahida și Histria. Ernest Oberländer-Târnoveanu consideră însă că este loc destul pentru noi cercetări. "Despre daci nu știm atât de multe cât ar trebui să știm, nu numai pentru faptul că urmele lor sunt răspândite pe un mare teritoriu și locuri, de multe ori greu accesibile, în regiuni înalte sau în locuri împădurite, dar și pentru faptul că, pe de o parte, nu acordăm prea mulți bani pentru aceste cercetări. Am adunat aici vestigii din 45 de muzee, inclusiv Muzeul Național de Istoria României și din Republica Moldova. Noi am privit geto-dacii, așa cum sunt numiți ei convențional, într-o continuă evoluție istorică, de la primele elemente care ne permit să vedem că din masa triburilor tracice, locuind la nord de Dunăre, s-a întâmplat ceva care va duce mai târziu, din punct de vedere al culturii materiale, la civilizația clasică dacică."
O istorie a unui popor niciodată nu poate fi privită fără prezența celorlalte popoare. Ernest Oberländer-Târnoveanu, "I-am privit pe daci și în evoluția lor ulterioară, când au fost, o parte dintre ei incluși în Imperiu roman ca provincie. Tot pentru prima oară i-am pus într-o expoziție și pe dacii liberi, cei care au rămas în afara, mai mult sau mai puțin, controlului roman imperial. Am inclus și perioada în care populația fostei provincii romane Dacia și populațiile dacilor liberi și alte triburi care s-au așezat aici și au fost uniți într-o mare uniune și politică, dar și culturală, cunoscută sub numele de cultura Sântana de Mureș-Cerneahov. Din punct de vedere politic, cultura Sântana de Mureș-Cerneahov reprezintă confederația triburilor gotice, dar care are elemente din cultura dacilor liber, din cultura sarmaților și altor grupuri etnice. Această expoziție privește aproape 1400 ani de istorie: din momentul în care putem să vedem la nord de Dunăre că evoluțiile sunt altfel decât la sud de Dunăre și până în momentul în care în 681 Imperiul roman de răsărit, devenit tot mai mult Imperiu bizantin, întreprinde ultima acțiune militară și politică la nord de Dunăre."
"Dacia. Ultima frontieră a romanității" este despre spațiul antic în care s-au format românii mai târziu. Dar ea este totodată și despre istoria celorlalți.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved