A 26-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru i-a fost dedicată coregrafei Miriam Răducanu, "o personalitate de neegalat a scenei româneşti".
A 26-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru i-a fost dedicată coregrafei Miriam Răducanu, "o personalitate de neegalat a scenei româneşti". Deschiderea oficială a festivalului a fost marcată de personalitatea coregrafului Gigi Căciuleanu - vernisajul expoziţiei "Căciuleanu" şi un spectacol-coupe. Iar doi dintre cei trei invitaţi străini au fost celebrii coregrafi Angelin Preljocaj şi Carolyn Carlson. Şi lista poate fi completată de alte câteva spectacole în care dansul a fost parte importantă, cu coregrafii semnate de Pal Frenak, Răzvan Mazilu, Andrea Gavriliu. S-ar putea spune că dansul a plutit în aer pe tot parcursul festivalului.
"Când dedici un festival unei personalităţi ca Miriam Răducanu, îl dedici nu numai dansului, dar şi culturii şi frumuseţii", spune Gigi Căciuleanu, una dintre personalităţile artistice care îi datorează descoperirea şi formarea. Născută în 1924, Miriam Răducanu "a revoluţionat dansul în România prin modul în care a adus laolaltă arte precum poezia sau muzica, reunite (...) prin forţa şi mesajul unei gestualităţi unice", apreciază criticul de dans Gina Şerbănescu.
"Făcătorul de dans", cum preferă să fie numit, Gigi Căciuleanu a deschis, după cum spuneam, Festivalul Naţional de Teatru, dar l-a şi închis prin lansarea volumului "Miroirs", care cuprinde texte scrise de-a lungul timpului "De când mă ţin minte, tot scriu pe bucăţele de hârtie, pe unde s-o nimeri, aşa îmi notez dansurile. Aşa am şi spus la lansarea cărţii, că este o carte care conţine dansuri, aşa cum dansurile mele conţin poezie şi desene. Nu este deloc o carte plicticoasă şi nici greu de citit. Dimpotrivă, conţine poezii de spus. Volumul e în mai multe limbi, pentru că foarte multe dintre poezii nu le-am scris direct în română. Dar mi-am tradus în română poeziile scrise în franceză şi am reînceput să scriu şi am redescoperit limba noastră frumoasă. Şi mă întreb de ce există esperanto, când există limba română, care conţine atâtea elemente care ar fi putut unifica o vorbire internaţională".
Primele două zile de festival l-au readus în faţa publicului român pe unul dintre cei mai apreciaţi coregrafi de pe continent: francezul de origine albaneză Angelin Preljocaj. După "Albă ca Zăpada", Preljocaj a venit acum cu un spectacol inspirat dintr-un basm chinezesc: "Fresca"/ ""La Fresque", care a avut premiera mondială cu doar o lună mai devreme. Coregraful Angelin Preljocaj "Am fost foarte interesat să descopăr alte poveşti decât cele tradiţionale, pe care le folosim, de obicei, pentru baletele romantice, de exemplu "Cenuşăreasa", "Lacul lebedelor". Am vrut să caut în alte culturi modul în care se transmit poveştile şi ce transmit ele, ce sensuri dau. Şi am descoperit acest basm chinezesc medieval, pe care îl consider cu adevărat magnific, care abordează o problemă extrem de subtilă precum cea a reprezentării. Adică, în cele din urmă, întreaga istorie a picturii, care este o artă ce dăinuie de la epoca peşterilor, pentru că oamenii preistorici desenau scene de vânătoare, şi până azi, cu arta conceptuală. Găsesc foarte interesantă toată această istorie a picturii şi a reprezentării. În prezent, în epoca internetului, trăim reprezentarea într-un mod atât de ciudat. În plus, este o poveste de dragoste foarte frumoasă, o poveste visată de cineva care se îndrăgosteşte de o reprezentare".
Născută în California şi stabilită la Paris, coregrafa Carolyn Carlson a susţinut un workshop în cadrul Festivalului Naţional de Teatru şi a venit în FNT cu două spectacole: "Short Stories / Scurte povestiri" şi "Now/ Acum". Spectacolul "Acum" are la bază idei precum "dansul trăieşte şi moare acum" sau "avem posibilitatea de a schimba lumea acum". Carolyn Carlson, despre gândurile care au născut acest spectacol " Pe de o parte, îmi place foarte mult Gaston Bachelard. Am făcut trei spectacole după textele sale: "Water and dreams", "Air and dreams", iar acesta este după "La poétique de l'espace". Vorbeşte despre păduri, intimitate şi imensitate. Pe de altă parte, am început să iau metroul ca să merg la repetiţii. Şi am observat că nimeni nu era acolo. Adică, fiecare era preocupat de telefonul său mobil. Vorbim despre Paris... Şi m-am gândit: este cineva aici cu adevărat? De ce nu te poţi uita pur şi simplu la oameni şi să te bucuri de călătorie? Găsesc că acum suntem mai neatenţi la viaţă. Sunt prea multe lucruri. Deci, m-am hotărât să numesc spectacolul "Acum"".
Dansul s-a regăsit în FNT şi ca formă de exprimare în cadrul unor spectacole de teatru. Două dintre ele, prezentate în ultima zi de festival, au avut coregrafia semnată de Andrea Gavriliu. Este vorba despre un spectacol montat de Vlad Massaci la Teatrul "Sică Alexandrescu", Braşov - "Dansând în noapte", după celebrul film "Dancer in the Dark" regizat de Lars von Trier şi despre un spectacol semnat de Mihai Măniuţiu, pus în scenă la Teatrul "Aureliu Manea", Turda - "La ordin, Fuhrer!", cu Maia Morgenstern în rol principal. Prin coregrafiile sale, Andrea Gavriliu reuşeşte să creeze adevărate lumi în cele două spectacole "La "Dancer in the Dark", am încercat să inventăm o lume sonoră cât mai expresivă, pentru că în momentul în care cineva este aproape orb, celelate simţuri i se ascut foarte tare, în special auzul. Am încercat să exprimăm asta corporal prin faptul că ritmul şi sunetele din jurul nostru devin mult mai pregnante şi au un efect asupra corpului nostru. De aceea, am ales o muzică foarte sugestivă, prin care toate sunetele aparent obişnuite, care ne înconjoară în viaţa de zi cu zi devin muzică. La "La ordin, Fuhrer!" e cu totul altceva. Este vorba despre destinul unei femei crescute în ideologia nazismului, dar este cineva care a dorit să facă bine, chiar dacă acest regim a fost catastrofal pentru omenire. Coregrafic, am încercat să dezvolt un limbaj inspirat din rigoarea regimului nazist".
Despre semnificaţia prezenţei atât de pregnante a dansului în FNT 2016, Andrea Gavriliu spune: "Tot ce face un actor în construcţia rolului său are o componentă coregrafică foarte importantă. Şi cred că lucrul acesta trebuie să fie din ce în ce mai vizibil şi pentru creatorii de teatru, dar şi spectatorii trebuie să vadă asta". Iar Gigi Căciuleanu este de părere că a fost o sărbătoare a artei: "Mi se pare foarte simbolic şi îmbucurător pentru mine personal faptul că am făcut parte din acest festival de teatru, dansul fiind o particularitate a acestei generalităţi care este teatrul".
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved