Toamnă însorită, dar încărcată de tensiune provocată de o nouă creştere a numărului de infectări cu virusul Sars-Cov 2.
Toamnă însorită, dar încărcată de tensiune provocată de o nouă creştere a numărului de infectări cu virusul Sars-Cov 2. Un moment în care vă propunem o scurtă evadare într-una dintre podgoriile cunoscute din nord-estul ţării. Mergem aşadar în judeţul Iaşi, la Cotnari, într-unul dintre cele mai mari târguri din Moldova, pe la 1560.
Dintre obiectivele istorice care pot fi vizitate aici menţionăm Situl arheologic "Cetatea de la Cotnari", Rezervaţia forestieră pădurea Cotnari-Cătălina, Biserica domnească "Cuvioasa Parascheva", ctitorită de Ştefan cel Mare (1457-1504), (ale cărei lucrări au început în anul 1491 şi au fost finalizate în 1493) sau Podul medieval din Cârjoaia.
Dar să luăm aceste obiective pe rând. În satul Cotnari se găseşte platoul Cătălină, unde se află o cetate construită la începutul secolului al IV-lea î.e.n. Este situl arheologic "Cetatea de la Cotnari". Aici, cercetările arheologice au pus în evidenţă existenţa unor locuinţe de suprafaţă şi a unor bordeie. Au fost identificate şi resturi de locuire din sec III-II î.e.n. Tot aici se semnalează descoperirea unor resturi de locuire din paleolitic, eneolitic (Cucuteni). Lângă Cetatea Dacică, având o suprafaţă de 7,6 ha, se găseşte rezervaţia situată pe Dealul Cătălina, alcătuită în principal din specii de arbori a căror vârstă este de 150 - 200 ani.
Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Cotnari a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004, ca parte a Ansamblului medieval "Curtea Domnească". Din acest ansamblu medieval mai fac parte si ruinele Palatului Domnesc, rămânând astăzi doar nişte hrube (vestitele pivniţe domneşti).
Podul medieval de la Cârjoaia a fost construit la porunca lui Ştefan cel Mare, fiind situat de-a lungul "drumului vinului" dintre Hîrlău şi Cotnari, unde era Palatul Domnesc. Podul este atestat documentar abia într-un document din anul 1680. A fost construit din piatră de râu cioplită, cu patru bolţi, măsurând 42 m lungime (după cum s-a constatat în anul 1845). În anul 1847, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a dispus refacerea podului doar cu o singură deschidere a arcului şi nu toate patru bolţi, aşa cum fuseseră înainte de 1845. În prezent, nu se mai poate spune care părţi ale podului mai aparţin construcţiei originale.
Odată ajunşi aici, ar fi însă păcat să plecăm fără a degusta din produsele viticole ale podgoriei de aici, cu o vechime de peste 2 mii de ani. Aici, pe 1750 de hectare de viţă de vie, sunt cultivate în special soiuri pentru vinuri albe, toate soiuri româneşti: Frâncuşă, Fetească albă, Grasă de Cotnari şi Tămânioasă Românescă, precum şi o plantaţie tânără de Busuioacă, pentru vinuri roze şi Fetescă Neagră, pentru vinuri roşii, după cum am aflat de la Mihaela Turturică, oenolog.
Apoi, gazda noastră ne-a făcut şi o prezentare a cramelor: "Ne aflăm la 12 metri sub pământ, temperatura este 10-12 grade Celsius constantă tot timpul anului. Avem 15 astfel de încăperi, numite hrube, pentru că legenda spune că acestea ar fi hrubele lui Ştefan cel Mare. De aici vinul poate avea două destinaţii: fie la linia de îmbuteliere, fie - vinurile care sunt considerate cele mai bune - sunt îmbuteliate în sticle şi păstrate la vinotecă, o bibliotecă de sticle.
Se spune că într-o sticlă de vin băută există filosofia a trei cărţi. Aşa că vă invit la citit. Vinoteca pe care o s-o vedeţi are în jur de 1 milion de sticle, cea mai veche este din recolta anului 1956. O să vedeţi această poziţie a sticlei (n.r. culcată orizontal), pentru ca în permanenţă lichidul să vină în contact cu dopul, tocmai pentru a avea loc aceste schimburi care duc la formarea buchetului vinului, pentru că dacă la vinurile tinere vorbim despre aromă, la cele vechi vorbim despre buchet. O să vedem la degustare care este diferenţa."
Iar dacă veţi ajunge aici, sunt convinsă că veţi putea face diferenţa!
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved