Discuţii româno-ucrainene

Noua lege a minorităților din Ucraina vecină care restrânge drepturile românilor a fost subiectul discuției telefonice de miercuri dintre șeful diplomației de la București, Bogdan Aurescu, și omologul său de la Kiev, Dmitro Kuleba. Discuția a avut loc în continuarea celei din 4 ianurie dintre șeful statului român, Klaus Iohannis, și cel al Ucrainei, Volodimir Zelenski, în cadrul căreia s-a convenit ca miniștrii de Externe din cele două țări să poarte discuţii pentru soluţionarea problemelor semnalate de partea română referitoare la Legea privind minorităţile (comunităţile) naţionale din Ucraina, document adoptat şi promulgat, recent, la Kiev. 

Legea a stârnit nemulțumiri la București, potrivit căruia există, prevederi cu consecințe negative, prin raportare la standardele europene. De altfel, Bucureștiul era preocupat de mai multă vreme de modul în care Kievul îşi tratează minorităţile. 

După adoptarea documentului, ministerul român al Afacerilor Externe a considerat "regretabil" faptul că legea a fost adoptată în absenţa unei noi consultări a Comisiei de la Veneţia, "a cărei opinie ar fi contribuit, în mod cert, la asigurarea unui text cuprinzător şi clar din perspectiva standardelor juridice europene în materie, inclusiv prin verificarea modului în care recomandările sale anterioare sunt reflectate în textul normativ". MAE a mai transmis, atunci, că este, de asemenea, regretabil faptul că legea a fost adoptată în absenţa unei consultări adecvate a reprezentanţilor comunităţii române din Ucraina, aşa cum a solicitat partea română. 

Chiar dacă legea reprezintă o variantă îmbunătăţită în raport cu proiectele anterioare analizate de Parlamentul de la Kiev, ea nu garantează, între altele, dreptul minorităţii româneşti la educaţie în limba maternă, afirmă diplomaţia de la Bucureşti. Partea română transmisese, încă de la sfârşitul anului trecut, o listă cu prevederile din lege pe care le considera a avea un impact negativ asupra românilor din țara vecină. Astfel, se mențin neclarităţi privind aplicarea concretă a utilizării limbilor minoritare în administraţie, în zonele locuite în mod tradiţional de persoane aparţinând acestor minorităţi, susţine România. Nu există, de asemenea, nicio prevedere privind utilizarea limbii materne în relaţia cu autoritatea judecătorească. 

Bucureștiul mai afirmă că se menţine un limbaj neclar şi cu privire la monitorizarea activităţilor asociaţiilor civice ale minorităţilor naţionale, iar dreptul de a-şi manifesta religia sau credinţa nu beneficiază, în continuare, de o prevedere distinctă, fiind inclus doar în articolul referitor la dreptul la libertatea de exprimare. 

O altă problemă o constituie, potrivit autorităților din România, lipsa de finanţare pentru asociaţiile reprezentative ale minorităţilor naţionale, pentru că, în lege, este prevăzută doar posibilitatea finanţării punctuale, pe bază de proiecte, în limitele bugetului alocat anual în acest scop.