Dacă acum un an, la începutul pandemiei, telemunca părea soluția ideală pentru a ne feri de contaminare continuând lucrul de acasă, între timp percepția s-a modificat.
Dacă acum un an, la începutul pandemiei, telemunca părea soluția ideală pentru a ne feri de contaminare continuând lucrul de acasă, între timp percepția s-a modificat. Epuizarea psihică sau așa-numitul "sindrom burn out" a început să afecteze din ce în ce mai mulți angajați și, în curând, s-au observat corelații între această afecțiuni și munca de acasă. La nivel internațional au apărut deja studii în acest sens, iar la nivel național au loc, de asemenea, cercetări în domeniu, aflăm de la psiho-pedagogul Dragoș Iliescu.
"Avem date statistice care vin în principal de la grupurile de lucru constituite în special la Universitatea din București și la Universitatea de Vest din Timișoara în domeniul sănătății ocupaționale și care se axează, mai ales, pe această problemă a stresului la locul de muncă. Este o creștere explozivă cum a fost și prezisă, de altfel. Iar burnt out-ul nu vine din prea multă muncă așa cum credeam până acum. Dar în pandemie nu părem a munci prea mult, căci mai mult stăm pe-acasă, mai ales ca școlari. Totuși se știe deja că epuizarea aceasta nu vine doar din muncă, ci și din alte chestiuni care sunt mai mult contextuale. Iar ceea ce duce la burnt out nu este neapărat stresul în sine, cât stresul prelungit sau cronicizat. Din păcate, stresul cronic te deformează și la momentul actual, vorbim de stres cronic, adică de acele lucruri pe care le facem constant și uneori presupun muncă excesivă și cerințe emoționale sau relaționale sau cognitive și așa mai departe. Ele te deformează, dacă se cronicizează"
Studiile de specialitate referitoare la stresul ocupațional indică faptul că oamenii percep că în pandemie muncesc mai mult, chiar de-acasă. Volumul de muncă ar fi crescut chiar cu aproximativ 40%. Nu se știe dacă obiectiv chiar aceasta e realitatea sau e vorba doar de o percepție subiectivă. Dar, în definitiv, percepțiile contează în acest caz, căci oamenii reacționează în funcție de percepții continuă Dragoș Iliescu.
"Adevărul este că barierele dintre viața privată și viața de la muncă s-au estompat aproape complet. Ai sentimentul că muncești de dimineața până seara fără limite. Te mai oprești să mănânci sau să gătești copiilor, apoi te întorci să muncești. Sunt multe persoane în situația asta, simți că muncești mai mult și că se rupe echilibrul dintre viața de familie și cea profesională. Asta se asociază cu insecuritatea dată de pandemie, căci nu știi ce ce va întâmpla. Toate aceste elemente devin stresori și, în contexul în care nici nu dispar ca să te lase să te recuperezi, ei devin extrem de nocivi"
Estomparea limitelor dintre viața privată și cea profesională a observat-o și Petru Păcuraru la cursurile organizate în calitate de expert în resurse umane. Director al firmei de pregătire profesională HPDI, Petru Păcuraru ne spune cum își descriu stările clienții lui, angajați care lucrează în telemuncă.
"O descriere foarte simplă ar fi: "Nici nu îmi dau seama c-a trecut ziua". "Efectiv am văzut lumină și apoi întuneric". "Nu m-am ridicat de pe scaun de patru ore, nu am avut pauză de prânz" . "Simt o presiune constantă de care nu reușesc să scap nici în weekend. Am dureri de cap, am insomnii și m-am îngrășat." (...) Burnt out-ul vine la pachet cu o gamă întreagă de lucruri neplăcute, dar te și privează de o comunicare mai bună și de timpul petrecut cu cei dragi. Cred că e surprinzător și contra intuitiv. Ți-ai fi imaginat că lucrul de acasă ar trebui să te ajute, dar, de fapt, te privează de multe, dacă nu ești atent să separi sfera profesională de cea privată"
Copiii, de asemenea, sunt afectați de epuizare din cauza școlii online și a expunerii prelungite în fața ecranelor digitale. Ei manifestă simptomele obișnuite ale acestei afecțiuni, motivele care duc la epuizare fiind aceleași ca în cazul părinților. Totuși, dacă există un specific al acestui sindrom la copii, el vine din faptul că stresorii sunt școala și lipsa socializării cu prietenii. Iar în acest caz, părinții trebuie să caute ajutor specializat, dar și să le fie aproape prin comunicare și înțelegere. De altfel, mecanismele de gestionare a acestei afecțiuni psihice trebuie dezvoltate atât pentru tineri, cât și pentru adulți, căci ea nu va dispărea prea curând așa cum nici telemunca nu va înceta odată cu încetarea pandemiei. Petru Păcuraru ne spune de ce.
"Dacă discutăm în general, am putea spune că în jur de 20 la sută dintre angajații din România sunt în telemuncă. Dar în marile orașe, din cauza faptului că nu există foarte multă industrie și angajații lucrează mai mult la birouri, telemunca merge spre 50%. De pildă, noi lucrăm cu cei din domeniul bancar, unde telemunca poate atinge 80% dintre angajați. În IT, acest procent ajunge la 90%. Cred că în industriile care nu necesită ca omul să fie prezent în mod tradițional la serciviu, cum ar fi zonele de producție, munca de acasă depășește 50 la sută. E clar că pentru următorii 3-5 ani de zile, noi vom avea un hibrid între munca de acasă și cea de la birou. Deci anticipez faptul că în următorii ani de zile vom reuși să gestionăm și acest burn out aferent lucrului la distanță"
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved