La mai bine de un sfert de secol de la prăbuşirea dictaturii comuniste, Justiţia română abia începe să exorcizeze demonii unui regim definit, încă din 2005, într-un document oficial al Preşedinţiei, drept criminal şi ilegitim.
Fostul comandant al coloniei de muncă forţată de la Periprava, octogenarul Ion Ficior, a fost condamnat, miercuri, la 20 de ani de închisoare. Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti l-au găsit vinovat pentru crime împotriva umanităţii.
În cei cinci ani în care a condus colonia, între 1958 şi 1963, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici, care a provocat moartea a cel puţin 103 persoane. Potrivit rechizitorului, prizonierii de la Periprava nu beneficiau de asistenţă medicală şi medicamente, erau lipsiţi de hrană şi încălzire şi erau supuşi la numeroase pedepse, fiind torturaţi fizic şi psihic.
Procurorii mai arată că regimul impus în colonie, în perioada în care aceasta era condusă de Ficior, nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung pentru oameni ale căror sentinţe de detenţie depăşeau zece ani.
Acum, pe lângă condamnarea la 20 de ani de închisoare, instanţa a mai dispus degradarea militară a fostului comandant de lagăr, care a încasat zeci de ani o pensie generoasă, de colonel, şi obligarea lui la plata, în solidar cu statul român, a sumei totale de 310.000 euro daune morale către opt părţi civile din dosar - foşti deţinuţi ori descendenţi ai acestora.
Ficior e al doilea, dintr-un lot de cîteva zeci de torţionari comunişti aflaţi, încă, în viaţă şi identificaţi de anchetatori, pe care Justiţia îl trimite după gratii. Luna trecută, într-o răsunătoare premieră judiciară, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, a fost condamnat definitiv, de instanţa supremă, la 20 de ani de închisoare, tot pentru infracţiuni împotriva umanităţii, în urma abuzurilor criminale comise în urmă cu peste 50 de ani.
Emblematic, procesul Vişinescu a adus la bară, ca martori ai acuzării, o mână de foşti deţinuţi politici, supravieţuitori ai ororilor concentraţionare, emaciaţi de anii de detenţie, de boli şi de traume, iar în boxa acuzaţilor un nonagenar încă în putere, care încerca să-şi cultive pe ziarişti talentul de o viaţă, acela de a da cu pumnul.
Condamnarea unor asemenea personaje, pe care presa nu ezită să le numească strigoi ai comunismului, are o valoare reparatorie mai curând în plan moral. Potrivit istoricilor, între 1944 şi 1989, dictatura comunistă, instalată de armata sovietică de ocupaţie şi perpetuată prin abuzurile sângeroase poliţii politice, Securitatea, a trimis în închisoare peste şase sute de mii de români - studenţi sau ţărani, preoţi ortodocşi ori greco-catolici, politicieni democraţi sau naţionalişti, industriaşi sau ofiţeri regalişti.
Pentru toate aceste victime, dreptatea vine prea târziu. Dar, pentru
societatea românească de azi, condamnarea crimelor comunismului rămâne o
datorie elementară.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved