În ultimii ani, în zona de teatru din România dedicată copiilor şi adolescenţilor, au loc din ce în ce mai multe proiecte proaspete, curajoase. Acest fenomen se întâmplă şi la Sibiu.
În ultimii ani, în zona de teatru din România dedicată copiilor şi adolescenţilor, au loc din ce în ce mai multe proiecte proaspete, curajoase. Acest fenomen se întâmplă şi la Sibiu. La începutul lunii noiembrie, Teatrul pentru Copii şi Tineret Gong a organizat a patra ediţie a Festivalului Tânăr de la Sibiu. Câteva repere despre ce a avut special această ediţie ne-a oferit Adrian Tibu, managerul teatrului şi iniţiatorul festivalului "Ediţia din acest an continuă căutările noastre în a oferi câte puţin tuturor categoriilor de public cu care lucrăm, dar, în acelaşi timp, ne propunem să dezvoltăm un nou public pentru Teatrul Gong, şi aici mă refer mai ales la adolescenţi. Ediţia de anul acesta a adus pentru prima dată în România un spectacol de teatru pentru copii cu autism şi familiile acestora. E vorba de compania Flute Theatre (Marea Britanie), care a susţinut şi un atelier pentru pedagogii din oraşul Sibiu. Tot inedit, am prezentat pentru prima dată în teatrul nostru o instalaţie de teatru de umbre, a celor de la Mere Phantoms din Canada... Şi tot ca un element inedit în structura festivalului din acest an, am ales ca cele două weekenduri ale programului să fie conturate în două teme speciale. În primul weekend de festival am prezentat spectacole invitate din Franţa, iar cel de al doilea weekend al festivalului s-a încheiat cu un focus gastronomic, cu spectacole care exploatează o temă contemporană, şi anume, ce mâncăm"
Un "Bambi" cel puţin la fel de emoţionant, dar destul de diferit de celebrul desen animat marca Disney, a fost prezentat publicului Festivalului Tânăr de la Sibiu de Teatrul Excelsior din Bucureşti. Regia este semnată de Attila Vizauer, dramatizarea îi aparţine Emei Stere, coregrafia este creată de Vava Ştefănescu, managerul Centrului Naţional al Dansului, iar muzica a fost compusă de regretatul Ioan Gyuri Pascu. Regizorul Attila Vizauer, despre cum a început lucrul la acest spectacol, dedicat copiilor cu vârsta de peste 5 ani "Prima surpriză ne-a făcut-o Ema Stere, atunci când a făcut dramatizarea. Scenariul Emei este mult mai aproape de spiritul romanului lui Felix Salten, primul roman ecologic. Mult mai dramatic şi mult mai puţin roz. Dar de aici până la a construi un musical, aşa cum Adrian Găzdaru, directorul Teatrului Excelsior, mi-a cerut, a fost cale lungă. Nu mi-a fost uşor să găsesc cheia acestui spectacol".
La castingul pentru distribuţie s-au prezentat peste 200 de tineri actori. Attila Vizauer "Am lucrat zile întregi. Ioan Gyuri Pascu cânta cu ei, avea deja solourile făcute, avea cântecele, corurile şi îi asculta foarte atent. Vava Ştefănescu crea ateliere cu tinerii actori şi construiau împreună diferite momente de mişcare. La care, bineînţeles, am participat şi eu. În aceste ateliere, la un moment dat, Vava le-a propus concurenţilor să construiască împreună o pădure. Atunci am văzut actorii devenind copaci - copaci care erau în ploaie sau copaci care erau în vânt, copaci care îşi întindeau ramurile ca să ajungă la soare, copaci care protejau fiinţele din jurul lor... În clipa aceea am ştiut cum se face spectacolul. N-am mai avut nevoie de pene, blăniţe, coarne de cerb... Totul era prin firescul, prin adevărul, prin expresia corporală şi prin talentul vocal pe care îl au cei mai mulţi dintre cei care sunt în distribuţie ca să construiască acest spectacol".
Când preocuparea faţă de conţinutul din farfurie devine mai importantă decât empatia, când nutriţioniştii ştiu exact cât, ce, cum, când şi de unde să mâncăm, când orice alegere ai face e, într-un fel, greşită, ce-ţi rămâne în farfurie? Sunt întrebări pe care le formulează autorii spectacolului "Identic natural", produs de Asociaţia Art No More, din România. Textul este scris de Elena Vlădăreanu, scriitoare şi jurnalistă, şi de Robert Bălan, acesta semnând şi regia spectacolului care se adresează copiilor cu vârsta peste 12 ani şi, desigur, adolescenţilor. Robert Bălan şi Elena Vlădăreanu Robert: "La momentul în care eram foarte preocupat de acest subiect, al mâncării, am vrut să fac un spectacol didactic, pentru liceeni, să-i învăţăm noi cum trebuie ei să mănânce. Dar în documentarea pe care am făcut-o ne-am dat seama că nu prea exista un răspuns foarte clar: asta e bine, asta e rău. Şi a ajuns acum un puzzle în care sunt foarte multe opinii. În toată documentarea asta chiar am dat peste opinii de specialişti, care se băteau cap în cap. Până şi celebrul "bio" nu e chiar aşa de super bun, până şi "identicul natural" în sine, aroma identic naturală, nu este neapărat ceva de care trebuie să ne speriem apriori. Nici E-urile nu sunt neapărat "Bau bau"-ul omenirii..." Elena "Mă gândeam azi, în timp ce urmăream spectacolul din mijlocul copiilor, că un spectacol ca acesta, dar şi altele făcute în această zonă, ar putea fi bune instrumente didactice de discuţie despre anumite perioade. Pentru că eu nu cred că în familiile de astăzi mama mai povesteşte, bunica mai povesteşte din ce a prins ea în urmă cu mulţi ani, cum am copilărit noi. Pentru noi erau nişte obiceiuri, că o puneam pe bunica să ne povestească, în lipsă de televizor sau de altceva. Aşa am aflat foarte multe bucăţi de istorie trăită, care de multe ori nu e prinsă în istoria oficială, aceea din manuale. Dar care este la fel de importantă sau chiar mai importantă decât datele oficiale. Da, sunt informaţii. Şi statistici, şi informaţii din ziare, informaţii despre ce înseamnă hrană în prezent, dar sunt şi informaţii din acestea care pot să reconstituie o epocă. Fie că e vorba de anii 80, pe care i-am prins noi, copii fiind, fie de anii 90, anii de tranziţie, imediat după revoluţie...".
Paul Mureşan este un talentat artist, animator şi ilustrator. El a fost invitat de managerul Teatrului Gong să se joace cu ideea de "tânăr" pe unul dintre pereţii din foaierul teatrului. Lucrarea, intitulată chiar "Tânăr", a avut vernisajul spre finalul festivalului. Paul Mureşan "Ideea managerului Teatrului Gong a fost ca oamenii, când vin la teatru, să mă vadă lucrând. Şi atunci să pună întrebări, să interacţioneze. E vorba nu doar de un perete desenat, e vorba de un performance. Oamenii interacţionau. Mai ales copiii, care explicau părinţilor ce văd acolo. Mi-a plăcut mult să mă joc cu tema asta. Mi se pare că prin tot ce facem în restul vieţii noastre, cea matură, ne dăm seama ce s-a întâmplat în copilărie. Şi eu, în lucrarea de pe perete, am făcut o călătorie înapoi, la acel Paul de mai demult. Acel Paul cu o casă instabilă, cu imaginaţia care o ia puţin razna, cu creaturi mari care pot să te înspăimânte, creaturi mici, care pot fi ba ameninţătoare, ba simpatice... Şi mi se părea că în noi e un fel de orizont fără limite. De aceea, am vrut foarte mult să insist pe un peisaj care nu se mai termină. Foarte grandios, dar care nu se mai termină. Şi asta a fost o joacă foarte frumoasă".
Cel mai bine vândut spectacol din Festivalul Tânăr de la Sibiu a fost "Bo", al companiei suedeze Teater Tre, adresat copilaşilor cu vârste între 6 luni şi 2 ani. Adrian Tibu, directorul festivalului "În general, există un apetit foarte mare din partea tinerelor mămici, care vor să-şi aducă bebeluşii la teatru, iar pentru noi e o experienţă dătătoare de energie, pentru că e o magie acolo, când vezi copii la vârste atât de fragede, intrând în teatru, luând contact cu scena... Şi asta ne dă forţă pentru a construi proiecte noi şi un teatru pentru o nouă generaţie de spectatori."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved