Cursele hipice din capitala României se desfășurau înainte de 1945 pe hipodromul Băneasa.
Cursele hipice din capitala României se desfășurau înainte de 1945 pe hipodromul Băneasa. Acolo, iubitorii de cai și de hipism se adunau pentru a socializa și a-și urma pasiunea. La începutul secolului 20 hipismul creștea în popularitate și în România și în curând hipodromul de la Băneasa se dovedea insuficient pentru a face față solicitărilor de evenimente. Astfel s-a ajuns la construirea celui de-al doilea hipodrom, cel din cartierul Floreasca, în nord-estul Bucureștiului.
După primul război mondial, omenirea începea să-și revină din traumele provocate de conflict și încerca să se obișnuiască cu noua realitate geopolitică. Războiul lăsase urme adânci și elanul reconstrucției și al unui nou început era peste tot. Însă chiar dacă lumea era nouă, oamenii simțeau nevoia continuării vieții de până atunci, cu tot ce însemnase ea înainte de război. Astfel, petrecerea timpului liber și pasiunile ocupau un loc important în viața oamenilor iar hipismul era una dintre ele.
Împreună cu istoricul Cezar Buiumaci am depănat povestea hipodromului Floreasca, locul în care s-a scris o parte a istoriei hipismului bucureștean. "După Marele Război, cursele de cai încep să aibă din ce în ce mai multă popularitate în rândul bucureștenilor. Din ce în ce mai mulți pasionați devin proprietari de cai de rasă. Pentru că numărul era într-o permanentă creștere iar spațiul hipodromului de la Băneasa se dovedea limitat, a apărut ideea construirii unui nou spațiu pentru desfășurarea curselor de cai. Cel care va pune bazele noului hipodrom va fi inginerul Ion Matak, proprietar de herghelie. El va cumpăra în debutul deceniului al treilea al secolului 20 de la "Societatea de locuințe ieftine" un teren de 180.000 metri pătrați pe șoseaua Ștefan cel Mare. Investiția s-a ridicat la fabuloasa sumă de 6 milioane de lei."
Inițiativa inginerului Ion Matak dădea roade și noua construcție avea să prindă contur și formă fizică. Planurile au fost încredințate unuia dintre cei mai buni specialiști de la acea oră, așa cum arăta Cezar Buiumaci.: "Clădirile hipodromului au fost proiectate de arhitectul Paul Smărăndescu, unul dintre reprezentanții de seamă ai stilului neoromânesc. În acest stil va fi ridicat noul edificu cu fațada tribunelor care se termina la etajul al doilea. Avea cerdac deschis și stâlpi de lemn cioplit. Pentru a permite o vizibilitate bună, tribunele erau complet deschise. Complexul de clădiri cuprindea trei tribune: pavilionul oficial, cel regal și cel public legate între ele prin coridoare și pasaje de trecere."
Începând cu anul 1924 bucureștenii aveau un alt doilea loc în care să se delecteze cu pasiunea lor. Un film despre deschiderea hipodromului a fost realizat și prezentat în cinematografele din capitala României. Cezar Buiumaci spune că în 13 ani de existență hipodromul Floreasca a avut o activitate intensă.
"Inaugurat în toamna aceluiași an al construirii sale, hipodromul a fost un succes având o participare în permanentă creștere. În doar 5 ani, s-a ajuns să fie organizate aici curse de noapte folosindu-se iluminatul electric de tipul nocturnelor de astăzi. Cele mai importante curse erau cele de trap, iar programul se desfășura astfel: duminica și joia pentru galop, miercurea și sâmbăta pentru trap. Deceniul al patrulea avea însă să vină cu probleme pentru hipodromul de la Floreasca printr-un cumul de factori. În principal, a fost un management defectuos dar și criza economică din anii 1929-1933. Implicarea lui Carol al II-lea în anul primei sărbători a Lunii Bucureștilor din 1935 va fi de bun augur și va însemna o revigorare a hipodromului, aici având loc prima cursă internațională. Însă problemele nu vor înceta iar doi ani mai târziu, în 1937, hipodromul de la Floreasca va fi închis, cursele continuând doar la hipodromul de la Băneasa."
Vremuri grele aveau să urmeze pentru hipodromul Floreasca. Declinul apărut la sfârșitul anilor 1920 a dus la prăbușirea de la începutul deceniului următor. Cezar Buiumaci. "După dezafectarea hipodromului, locul a fost parcelat în vederea construirii aici a unui ansamblu de locuințe ieftine. Declanșarea celui de-al doilea război mondial a oprit însă acest demers care a fost reluat în deceniul al șaselea de către autoritățile comuniste care au ridicat aici un ansamblu de blocuri, un cartier ale cărui străzi au fost denumite cu nume de compozitori. Pe o parte a amenajării fostului hipodrom a fost construit complexul sportiv Dinamo. Regăsim și un spațiu verde în mijlocul noului cartier Floreasca, parcul Verdi, unde va fi construit cinematograful Floreasca."
Noul regim comunist de după 1945 avea alte priorități urbanistice. Cezar Buiumaci: "Putem spune că, la fel ca în cazul hipodromului de la Băneasa, a avut loc o suprapunere de edificii ale noului regim, o transformare cu o simbolistică propagandistică, noile edificii luând locul celor ale unui regim considerat decadent. Cu toate acestea, au existat zvonuri prin anii 60-70 ai secolului 20 conform cărora la capătul cartierului Drumul Taberii, în zona Valea Ialomiței, urma să fie construit un nou hipodrom bucureștean. În literatura de specialitate nu am găsit însă detalii despre acest proiect, iar venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu a însemnat în bună măsură abandonarea unor proiecte de dezvoltare a respectivei zone în favoarea altora."
Locul hipodromului Floreasca este astăzi de nerecunoscut. Un fost grajd de trap de pe strada Vornicul Manolache mai amintește de ce a fost în urmă cu 100 de ani.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved