Noul an universitar a început cu obişnuitele aşteptări, planuri de viitor şi temeri. Generaţiile studioase care sunt la începutul vieţii şi al carierei trebuie să facă faţă schimbărilor, introducerii noilor cerinţe şi adecvării pregătirii lor la piaţa mun
Noul an universitar a început cu obişnuitele aşteptări, planuri de viitor şi temeri. Generaţiile studioase care sunt la începutul vieţii şi al carierei trebuie să facă faţă schimbărilor, introducerii noilor cerinţe şi adecvării pregătirii lor la piaţa muncii. Principala preocupare a devenit, astfel, ce se caută şi ce se cere pe piaţa muncii, iar orientarea în alegerea domeniului de studiat ţine cont într-o mare măsură de piaţă. Şi nu doar tinerii ţin cont de piaţă, ci şi universităţile care însă au un ritm mai lent de adaptare la ea. Gabriela Jitaru este coordonatorul proiectelor Unităţii Executive pentru Finanţarea Învaţământului Superior, Cercetării, Dezvoltării şi Inovării. Cu ea am încercat să aflăm care este conexiunea dintre sistemul universitar şi piaţa forţei de muncă? "Această conexiune am spunea spune că nu este neapărat directă având în vedere că sitemul de educaţie trebuie să pregătească absolvenţi care să poată să fie integraţi pe piaţa muncii. Un al rol important al sistemului de educaţie este şi de a pregăti absolventul pentru societate sau pentru dezvoltarea lui personală. Ceea ce înseamnă că legătura trebuie să fie una strânsă în ceea ce priveşte curicula universitară, dar trebuie să asigure totuşi şi o anumită flexibilitate pentru că piaţa muncii de astăzi este foarte flexibilă şi foarte rapidă în dezvoltare şi în schimbare. Piaţa educaţională, dacă am putea-o numi aşa, la nivel de învăţământ superior, nu evoluează atât de rapid. La nivelul UEFSCDI (Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învaţământului Superior, Cercetării, Dezvoltării şi Inovării) s-au realizat câteva exerciţii de analize şi studii la nivel naţional care au urmărit monitorizarea inserţiei absolvenţilor de învăţământ de licenţă pe piaţa muncii pentru mai multe generaţii. Percepţiile diferă astfel încât absolvenţii care răspund după 5 ani de la terminarea studiilor au o percepţie mult mai flexibilă şi mai potrivită pentru că ei şi-au creat de fapt o percepţie mult mai clară asupra competenţelor care le-au folosit pe piaţa muncii. Într-adevăr, chiar dacă studiile asta spun sau aşteptările de la aceste cercetări asta urmăresc şi rezultatele arată că de fapt absolvenţii consideră că legătura dintre domeniul lor de studiu şi sarcinile de serviciu sunt peste 78% pentru cei care răspund după 5 ani de la absolvire sau doar de 70% pentru cei care răspund la 1 an de la absolvire."
În sensul adaptării educaţiei la cerinţele pieţei se vorbeşte despre un model social de slujbă. Gabriela Jitaru s-a referit la acest model: "Dacă ar fi să definim un model social al unei slujbe, aceasta ar fi una fără graniţă, atât din punctul de vedere al locului unde se desfăşoară, cât şi mult mai flexibilă din punct de vedere al competenţelor. Cumva modelul unei slujbe actuale oferă posibilitatea ca mulţi absolvenţi care nu sunt în domeniul specific locului de muncă să se poată angaja deoarece au dobândit acele competenţe necesare. La această întrebare ar putea să răspundă şi anumite rezultate ale acestui studiu care arată că, de fapt, piaţa muncii nu oferă locuri de muncă la acelaşi nivel cu pregătirea studenţilor. Absolvenţii care au participat la studii au răspuns că, de fapt, 30% din absolvenţi au un nivel de pregătire mai ridicat decât cel solicitat de locul de muncă."
Este piaţa de muncă mai conservatoare? Gabriela Jitaru: "Aparent, piaţa de muncă nu este neapărat foarte rigidă, este destul de dinamică. Uneori, are cerinţe foarte specifice pe care specialiştii în educaţie consideră că nu ar trebui să fie acoperite de o programă educaţională deoarece competenţele generale sunt foarte importante ca şi experienţa practică. Rezultatele studiilor arată că aecastă criză a detereminat clar o mărire a duratei de căutare a unui loc de muncă pentru studenţii care au absolvit în 2009-2010. Este aproape dublă decât durata de căutare a primului loc de muncă pentru absolvenţii din 2005-2006. Partea de angajabilitate încă nu putem spune că este evident modificată sau influenţată de criză."
Comisia Europeană încearcă să contribuie la ajutorarea tinerilor care încearcă să-şi găsească un loc de muncă. Programul "Garanţia pentru tineret" este unul dintre ele, dar şi adaptările sale la mişcările de pe piaţa forţei de muncă nu ţin întotdeauna pasul cu dinamica acesteia. Gabriela Jitaru: "Adaptări ale programului nu cred că vor fi foarte multe. Este un program al Comisiei Europene, doar dacă la nivelul Comisiei Europene se stabilesc anumite adaptări recente. Dacă ne referim la programul Comisiei Europene "Garanţia pentru tineret" el este deja stabilit pentru tinerii în grupa de vârstă 16-25 de ani. Ceea ce este specific altor programe este că ele trebuie direcţionate către angajator. Probabilitatea ca acest proiect să aibă impact şi să aibă rezultate efective este mai mare, angajatorul fiind sprijinit pentru a angaja tineri între 16 şi 25 de ani care nu mai sunt într-un ciclu de formare."
Noutatea şi schimbarea sunt mereu cu un pas înaintea instituţiilor, iar universitatea este şi ea supusă inerţiilor instituţionale. Perioada construirii carierei prin studii universitare, la fiecare nou început, are de înfruntat noi provocări.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved