Industria agroalimentară

Conform Ministerului român al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, deficitul balanţei comerciale a României cu produse agroalimentare a fost de 745 de milioane de euro în 2012, de aproape două ori mai mare decât în anul anterior. România a importat anul trecut peste 6 milioane de tone de produse agroalimentare, în creştere cu 6% faţă de anul 2011. Iar valoarea produselor importate a depăşit 4,65 de miliarde de euro, fiind cu aproximativ 372 de milioane de euro mai mare decât în anul precedent. În acelaşi timp, exporturile de produse agroalimentare au totalizat, anul trecut, peste 7,9 milioane tone, iar încasările au depăşit 3,9 miliarde de euro, fiind aproximativ egale cu cele din 2011. Cele mai mari încasări au fost obţinute, anul trecut, din exporturile de porumb şi grâu, care au totalizat 1,14 miliarde de euro. În 2012, în topul importurilor României de produse agroalimentare s-au clasat aceleaşi produse ca şi în anii anteriori şi anume zahărul cu 286 de milioane de euro, urmat îndeaproape de carnea de porc, cu o valoare de 259 de milioane de euro şi porumbul cu 191 de milioane de euro. Uniunea Europeană a fost principalul partener în comerţul agricol al României, atât privind livrările de produse agroalimentare către această destinaţie cât şi achiziţiile din statele membre ale Uniunii.

Însă, în prima parte a acestui an, exporturile României de carne au fost afectate de scandalul cărnii de cal etichetată în alte ţări drept carne de vită. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Vladimir Mănăstireanu: „Am reuşit să demontăm toate acuzaţiile care au fost făcute la adresa României şi a producătorilor din România, în toate cele trei acuzaţii care au fost aduse la adresa noastră de către Franţa iniţial, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră şi cred că ştie toată lumea, apoi Germania şi, ulterior, Grecia. În toate discuţiile pe care le-am avut atât la Bruxelles, când am participat la reuniunea şefilor de servicii veterinare, cât şi la Dublin, în discuţii particulare cu colegii din Franţa şi din alte state, am reiterat ideea şi rugămintea şi a fost dacă vreţi ca şi o concluzie generală a tuturor întâlnirilor ca în cazul în care se mai descoperă astfel de situaţii să se mediatizeze doar în momentul în care avem certitudinea că un stat membru este responsabil de etichetare frauduloasă; pentru că, altfel, ajungem în situaţia acuzării nedrepte, aşa cum am fost noi acuzaţi şi, ulteror, nici nu ne-au mai cerut scuze şi nici nu s-a produs decât un deficit de export pentru industria din România.”

„Noi am venit, într-o perioadă foarte scurtă de timp, cu dovezi în care am demonstrat că serviciile veterinare din România îşi fac treaba şi respectă toată legislaţia europeană şi naţională, iar industria românească de profil este o industrie serioasă care etichetează corect carnea pe care o pune pe piaţa europeană şi nu numai”, a mai spus Vladimir Mănăstireanu.

Cu toate acestea, exportul de carne de vită şi de cal a scăzut cu peste 20% în urma scandalului etichetelor falsificate, după cum au afirmat producătorii români. Unul dintre cei mai mari producători şi exportatori români de carne de cal şi de vită pe piaţa europeană, Iulian Căzăcuţ, a formulat, de altfel, o serie de propuneri de redresare în urma acestui scandal: o bursă de carne sub autoritatea Ministerului Agriculturii, dar şi deschiderea de pieţe noi. Acestea ar mări gradul de încredere pe care îl manifestă consumatorii europeni şi nu numai, care cer o transparenţă mai mare a preţului cerere-ofertă, dar şi a provenienţei cărnii, potrivit lui Iulian Căzăcuţ: „În primul rând, ar trebui reglementat cum trebuie să funcţioneze o bursă, pentru că, dacă este reglementată oficial, trebuie să respeste nişte reguli şi Ministerul Agriculturii ar putea să supervizeze corectitudinea datelor înscrise într-o bursă.”

Însă, producătorii întrevăd şi oportunităţi. Iulian Căzăcuţ: „Vrem să folosim momentul acesta în favoarea noastră. În prima fază ar trebui să ne apărăm, să arătăm că nu am greşit cu nimic dacă respectăm toate regulamentele şi toate standardele. În momentul acesta facem comunicare directă cu fiecare client, cu fiecare partener. Dorim, investim în continuare în dezvoltarea brandului de producător, mizăm pe acest lucru, putem livra pieţei carne sigură, controlată la origine. Am dori să se continue practic susţinerea producătorilor români pentru accesul pe pieţele internaţionale.”

Să notăm şi că industria agroalimentară din România se află în atenţia investitorilor străini. În octombrie 2010, compania franceză Sofiproteol a cumpărat, în cadrul unei tranzacţii de cca. 80 de milioane de euro, producătorul de ulei comestibil Expur Urziceni, controlat, până atunci, de grupul elveţian Alimenta. Pe piaţa uleiului activează şi companiile americane Bunge şi Cargill, apoi în ceea ce priveşte producţia şi comercializarea orezului activează grupul italian Riso Scotti. Şi în industria cărnii sunt investitori străini. Compania americană Smithfield Foods a cumpărat, în 2004, fostul combinat de creştere a porcilor Comtim din Timişoara şi intenţionează ca totalul investiţiilor din România să se cifreze la 850 de milioane de dolari. De asemenea, producătorul german de mezeluri Reinert a inaugurat, la începutul anului 2007, o unitate de prelucrare a produselor de carne, la Feldioara, în judeţul Braşov. În domeniul alimentar mai activează, cu facilităţi de producţie, firma Hame din Cehia, apoi grupul norvegian Orkla şi grupul Nestle. Iar în industria laptelui şi a produselor lactate se regăsesc grupul La Dorna, preluat în 2008 de către concernul francez Lactalis, apoi firma franceză Danone, companiile olandeze Friesland şi Campina şi Hochland din Germania.