"Egalitate pe hârtie" este concluzia Indexului Politicilor de Integrare a Migranților, MIPEX, pentru România anului 2019.
"Egalitate pe hârtie" este concluzia Indexului Politicilor de Integrare a Migranților, MIPEX, pentru România anului 2019. Creat de Migration Policy Group, organizație non-guvernamentală de tipul "think tank" cu sediul la Bruxelles, MIPEX analizează stadiul aplicării politicilor de integrarea socio-economică din 52 de țări. În cei 15 ani de existență, acest studiu a devenit unul dintre cele mai importane instrumente de analiză comparativă internațională în domeniul migrației, fiind folosit de multe instituții publice, printre care și Comisia Europeană, unul dintre principalii finanțatori.
România participă la MIPEX din 2009, iar în raportul de anul acesta, care analizează datele din 2019, țara noastră a obținut un scor total de 49 de puncte din 100 posibile, ceea ce ar putea fi echivalat, așa cum am menționat înainte, cu "egalitatea pe hârtie".
Ce înseamnă asta și cum a evoluat România de-a lungul anilor în MIPEX aflăm de la sociologul Ovidiu Voicu, reprezentant al Centrului pentru Inovare Publică, partener al Migration Policy Group pentru realizarea Indexului Politicilor de Integrare a Migranților.
Ovidiu Voicu: "Este foarte interesant de văzut că, de fapt, nu există o schimbare semnificativă între scorurile pe care România le-a primit în timp. De fapt, noi nu avem un progres sau, dacă vreți să privim optimist, nu avem niciun regres, deși cred că, mai degrabă, ar trebuie să fim pesimiști și să concluzionăm că mai avem multe lucruri de îmbunătățit în domeniul integrării imigranților. În cazul României, iată că MIPEX ne arată o situație pe care am numit-o "egalitate pe hârtie": avem un cadru legislativ în care drepturile imigranților și, în speciale, ale celor care beneficiază de protecție internațională sunt afirmate, dar nu avem politici coerente prin care să le și punem în practică. În România, întâlnim situația asta în mai multe domenii: avem legi bune, dar nu sunt aplicate. România, pe o scală de la 0 la 100 se situează pe la jumătate, cu 49 de puncte. Stă foarte bine la cadrul legal privind afirmarea drepturilor - cu 76 de puncte din 100 - și stă foarte prost la capitolul "oportunități oferite migranților": 31 din 100."
Ce împiedică aplicarea legilor bune: administrația deficitară a instituțiilor cu competențe în domeniu sau mentalitatea colectivă din spatele acestora?
Ovidiu Voicu are un răspuns: "Avem două tipuri de probleme: una este legată de ceea ce numim "norme secundare", adică cele de aplicare a legislației. O altă problemă este modul în care, în anumite situații, se pune în practică ceea ce s-a stabilit atât prin normele primare, cât și prin cele secundare. Aici un exemplu bun este cel referitor la programul de integrare al persoanelor care beneficiază de protecție internațională, adică refugiați sau solicitanți de azi recunoscuți internațional că vin din zone de conflict. În România, după ce sunt primiți, ar trebui să fie sprijiniți pentru a se integra, adică să fie acceptați, pe o durată de un an până la doi ani, într-un program unde să învețe limba, obiceiurile locale, și să afle cum pot găsi slujbe și locuință. Dar, în România, atât parte de pază a frontierelor contra imigrației ilegale, cât și partea de integrare a migranților legali cad în sarcina Poliției prin Inspectoratul General pentru Imigrări. Ori, acolo, accentul cade pe combaterea imigrării ilegale. Dar ce facem cu persoanele care au drept de ședere legală în România este mai dificil pentru că Inspectoratul General pentru Imigrări nu prea reușește să implementeze acest program de imigrare."
Explicația oferită de experți pentru această situație este lipsa de coordonare între mai multe instituții publice sau ministere care ar trebui să preia integrat sarcina adaptării imigranților la societatea și economia românească. Iar scorurile obținute de România în MIPEX pentru anumiți indicatori demonstrează aceste lacune administrative. De pildă în privința educației, România a primit 41 de punctre din 100, ceea ce înseamnă că aici, pentru elevii imigranți rămâne la jumătate favorabilă.
În plus, solicitanții de azil și beneficiarii de protecție internațională au acces la sistemul de sănătate, dar absența documentelor poate crea unele probleme în practică, astfel România având un scor de 46/100 la acest capitol. Cel mai mic scor a fost obținut în privința participării politice: 5/100. Există, prin urmare, impedimente majore pentru integrarea imigranților în ceea ce privește participarea politică. Cel mai bun scor a fost obținut pentru reîntregirea familiei, 67/100, În privința reîntregirii familiei, pentru că legislația e foarte clară și a fost aplicată coerent. Refugiații și azilanții care au obținut dreptul de ședere permanentă în România au dreptul la reîntregirea familiei și acest drept este aplicat. Lucrurile nu stau la fel în privința dreptului la muncă.
Ovidiu Voicu: "Când vorbim de accesul pe piața forței de muncă, scorul este de 46 din 100 și sunt două categorii care trebuie luate în calcul. Am tot vorbit de beneficiarii de protecție internațională și ei primesc teoretic aceleași drepturi ca și cetățenii români. Problema lor este că vin, uneori, fără acte, iar noi nu avem încă un cadru de recunoaștere a compentețelor prin care să putem folosi la maxim capacitatea acestora. Ei ajung aici fără diplome sau certificate de studii și se pot încadra doar ca muncitori necalificați. Cu greu se pot angaja dat fiind că România nu are un sistem bine pus la punct de recunoaștere a calificărilor. Există și o altă categorie, cea migranților economici, a celor care vin aici să muncească sau pentru studii. În cazul lor, deși legal, lucrurile stau bine, nu există un organism guvernamental de monitorizare a respectării drepturilor lor de către angajatori. Riscul este ca ei să fie, uneori, exploatați. Și presa a arătat cum niște lucrători din Vietnam trăiau în niște condiții foarte proaste sau cum, la începutul pandemiei, alți lucrători străni au fost pur și simplu abandonați, iar ministra Muncii a trebuit să intervină personal pentru a găsi o soluție pentru ei."
Așadar, pentru depășirea stadiului "egalitate pe hârtie" în privința integrării străinilor, România trebuie să îmbunătățească legislația secundară, dar și să schimbe mentalitatea în privința cooperării inter-instituționale și aplicării legilor.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved