Iuliu Hossu

Pe 1 decembrie 1918, Transilvania se unea cu România şi astfel se puneau bazele României Mari. La Adunarea Naţională de la Alba Iulia, mii de români aprobau actul unirii cu Regatul României care a fost rodul viziunii atât al elitelor, cât și al claselor inferioare. Unul dintre reprezentanții acelor elite a fost episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, martir pentru credință.

Iuliu Hossu s-a născut pe 30 ianuarie 1885 în comitatul Cluj ca fiu al unui preot greco-catolic. A studiat teologia la Liceul romano-catolic din Târgu Mureș, în centrul României de azi, și Blaj, în vest. În 1904 și-a început studiile teologice universitare fiind trimis la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, iar în 1906 a primit titlul de doctor în filosofie, după care a urmat în 1910 cel de doctor în Teologie. În același an, 1910, a fost hirotonit preot. Între 1910 și 1918, înainte și până la sfârșitul primului război mondial, Hossu a activat la episcopia de Lugoj ca arhivar, bibliotecar, vicar si secretar al episcopului Vasile Hossu, unchiul său. Iuliu Hossu s-a înrolat voluntar ca preot militar pentru asistență spirituală cu gradul de sublocotenent în armata austro-ungară. În 1918 este numit episcop greco-catolic de Gherla după decesul unchiului său.

Anul 1918 a fost unul astral pentru românii ardeleni. La sfîrșitul războiului, aceștia au hotărât unirea cu România, iar Iuliu Hossu a fost cel care a citit pe 1 decembrie 1918, din însărcinarea Marelui Sfat Național Român, mulțimilor adunate la Alba Iulia, proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României. Împreună cu episcopul ortodox Miron Cristea, alături de doi fruntași ardeleni Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș au dus la București Declarația de Unire de la Alba Iulia pentru a o înmâna regelui Ferdinand I al Românilor. În arhiva Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română se află un document sonor de o mare valoare care atestă elanul acelui an considerat al unui nou început, după marele război din 1914-1918. Este vorba despre vocea episcopului greco-catolic Iuliu Hossu. Valoarea acestui document stă în primul rând în faptul că păstrează vocea lui Iuliu Hossu. În al doilea rând, documentul rezumă aspiraţiile politice, economice, sociale şi civice ale românilor de atunci. Înregistrarea a fost realizată în clandestinitate în 1969, cu un an înainte de moartea marelui bărbat al naţiunii române şi al Bisericii Greco-Catolice. 

Dimensiunea religioasă a fost pentru episcopul Hossu cea mai importantă contribuţie la măreţul act. Dar spusele lui Iuliu Hossu au avut şi o dimensiune realistă, a raportării la dorinţele tuturor celor care au crezut în crearea României Mari. "Fraţilor! Ceasul plinirii vremii este acesta. Când Dumnezeu atotputernicul rosteşte prin poporul său credincios dreptatea Sa, însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi toţi românii de pe aceste plaiuri: ne unim pe veci cu ţara-mamă, România! Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre. Adunarea naţională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei, aceasta pe baza votului universal. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale în alcătuirea noului stat român, Adunarea naţională proclamă următoarele: deplina libertate naţională pentru toate popoareele conlocuitoare, fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sânul său. 

Fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc. Egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă pentru toate confesiunile din stat. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice, votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional pentru ambele sexe în vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament. Desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândirilor omeneşti, reforma agrară radicală se va face cu înscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. Se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate cel puţin atât cât să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare este dat de o parte a nivelării sociale, pe de altă parte potenţarea producţiunii. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus."

În România Mare, episcopul Hossu a ocupat fotoliul de senator de drept unde a luat cuvântul adesea împotriva revizionismului. Iar când Ungaria a anexat Transilvania de Nord în august 1940, Hossu a rămas la Cluj, oraș ajuns sub control maghiar, pentru a fi alături de credincioșii săi. Regimul comunist instalat pe 6 martie 1945 a fost momentul de început al distrugerii democrației române. Iuliu Hossu a fost arestat în 1948 și, după desființarea Bisericii Greco-Catolice, a avut domiciliu forțat la mănăstirea Căldărușani, în nord-estul Bucureștiului. După refuzul de a trece la ortodoxie, în 1950, este trimis în penitenciarul de la Sighet. Eliberat în 1956 a avut domiciu forțat din nou la Căldărușani unde a decedat în 1970. În 1969, cu un an înaintea morții, a fost numit cardinal de papa Paul al VI-lea, iar în 2019 papa Francisc l-a beatificat împreună cu alți 6 preoți greco-catolici