Lascăr Catargiu

Printre numele politice cele mai importante ale secolului al 19-lea a fost şi cel al lui Lascăr Catargiu. Descendent al unei mari familii boiereşti bogate din Moldova, Catargiu s-a născut în 1823, în plină epocă de modenizare şi edificare a statului român. A ocupat diferite funcţii în administraţia locală a Moldovei până în 1859. Conservator, a fost adept al unirii Moldovei cu Mutenia şi a luat parte activă la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în ambele principate. A fost unul dintre cei mai eficienți și hotărâţi politicieni români. În coaliţie cu liberalii, a acţionat pentru îndepărtarea lui Cuza în 1866 atunci când domnia acestuia punea în pericol existenţa statului român. A fost membru în locotenenţa domnească în 1866 şi a fost un activ susţinător al instaurării monarhiei constituţionale şi al dinastiei străine. Spirit împăciuitor, cu o mare putere de muncă, Lascăr Catargiu s-a impus ca lider al conservatorilor care au văzut în el factorul de echilibru al unităţii partidului.

Lascăr Catargiu a fost unul dintre oamenii providenţiali din istoria României din a doua jumătate as ecolului al 19-lea. A salvat România în anul 1871 de la destabilizare, aşa cum a subliniat istoricul Sorin Cristescu.  "Rolul lui a fost absolut deosebit, la un moment dat a salvat domnia lui Carol I. Un moment dramatic a fost noaptea de 10/22 martie 1871, când acest om a făcut faţă unei situaţii dificile. Nu se poate şti dacă într-adevăr dacă era Carol hotărât să abdice, dar el a intervenit în forţă în vreme ce la Bucureşti avusese loc o manifestaţie organizată de liberali, menită să compromită colonia germană din Bucureşti şi pe domnitorul ţării. S-a prezentat la rege în calitatea sa de fost locotenent domnesc şi i-a spus că o să-i ofere un guvern tare de care ţara are nevoie dacă îl numeşte pe el prim-ministru."

Ce l-a impus pe Catargiu drept lider al conservatorilor, un partid plin de personalităţi? Sorin Cristescu.  "Are un prestigiu foarte consolidat când vine Carol pentru că a fost pur şi simplu primul preşedinte al Consiliului de miniştri numit de Carol, pe 11 mai 1866. Va guverna până la 13 iulie 1866. Cum a ajuns acest om să-i conducă pe conservatori? Dacă ne gândim la cum erau conservatorii o să vedem că era un partid de personalităţi. Era un partid de oameni foarte cultivaţi, cei mai cunoscuţi în acest sens fiind Petre P. Carp şi Titu Maiorescu. Îl vedem pe Lascăr Catargiu fără pretenţii oratorice, fără pretenţii intelectuale, un om care nu era acid în conversaţii. Era modest spiritual, dar toată lumea se simţea bine lângă el, pe când într-o discuţie cu Petre P. Carp puteai fi pus imediat în inferioritate. Carp îşi afişa mereu superioritatea faţă de ceilalţi membri ai partidului. Acest lucru a făcut ca Lascăr Catargiu să fie foarte agreat şi întotdeauna preferat. Avea o modestie spirituală a făcut ca toată lumea să-l dorească pe el ca şef pentru că nu jignea pe nimeni."

Lascăr Catargiu a fost prim-ministrul României de 4 ori. Guvernul condus de Lascăr Catargiu între 1871 şi 1876 a fost cel care a făcut ca România să meargă spre independenţă obținută în urma războiului ruso-româno-turc din 1877-1878. Dar ironia istoriei a făcut ca nu Catargiu să se bucure de laurii victoriei ci succesorul său, nu mai puțin celebrul politician liberal Ion C. Brătianu. Cu detalii despre ce a însemnat primul guvern Catargiu, istoricul Sorin Cristescu.  "Acel guvern a fost primul guvern de la unirea Principatelor care şi-a dus mandatul de 4 ani până la capăt. Aşa ceva nu se mai văzuse. A fost foarte eficient, a reglementat situaţia financiară dificilă. A fost atât de eficient încât a câştigat alegerile fără probleme. A hotărât un gest de independenţă prin sfidarea firmanului de domnie al lui Carol I dat de sultan, care interzicea României să semneze convenţii comerciale alte state. El a încheiat convenţia comercială cu Austria din 1875 arătând că România este practic independentă. Ar mai fi condus încă 4 ani dacă în august 1875 nu izbucnea revolta creşltinilor din Bosnia şi Herţegovina. În câteva luni toată lumea a înţeles că va urma un război între otomani şi ruşi şi că România va trebui să participe la război."

"Aiasta nu se poate Maiestate" este una dintre cele mai cunoscute zicale din epocă. Ea îi aparţine lui Lascăr Catargiu şi arăta fermitate, curaj şi inflexibilitate atunci când se atingea o limită, chiar şi de către regină. Sorin Cristescu cu detalii. "La vremea respectivă, atunci când a făcut această afirmaţie, era ministru de interne în guvernul condus de un alt conservator, generalul Ioan Emanoil Florescu. A spus acest lucru ca pe o evidenţă. Era indamisibil ceea ce voia să facă regina, să-l căsătorească pe prinţul moştenitor Ferdinand cu domnişoara sa de onoare Elena Văcărescu. A exprimat cel mai bine atitudinea unei elite care dintr-o dată s-a coalizat în jurul unei propuneri."

În 1899, la 76 de ani, Lascăr Catargiu murea în urma unui atac de cord, chiar în ziua în care regele Carol I îl numea prim-ministru pentru a patra oară. În necrologul pe care i l-a făcut, istoricul şi filosoful Titu Maiorescu spunea: "onest şi de o neobosită activitate în amănuntele administraţiei. Acestor însuşiri şi curajului său le datoreşte autoritatea de care s-a bucurat în Partidul Conservator."