Liber cugetători şi anticlericalism în România

Deşi nu sunt sinonime şi nu s-au suprapus perfect niciodată, libera cugetare şi anticlericalismul au mers de multe ori mână în mână. Contestarea autorităţii preoţilor a fost însoţită, în decursul istoriei, de mişcări de reformare a religiilor şi chiar de contestare a existenţei divinităţii, a sentimentului religios. Radicalismul liber cugetător şi anticlerical a avut adesea şi o componentă revoluţionară consistentă care avea ambiţia de a schimba lumea, de a instaura fericirea şi egalitatea. Libera cugetare şi anticlericalismul modern îşi au originile în gândirea secolului al 18-lea când iluminismul aşeza raţiunea în centrul vieţii omului şi încerca să-l elibereze de sacrul iraţional. Astfel, reducerea puterii şi influenţei Bisericii în stat şi societate a fost unul dintre punctele cele mai importante ale proiectului raţionalist.

În România, libera cugetare şi anticlericalismul modern au apărut în a doua jumătate a secolului al 19-lea fiind răspândite în mediile liberale radicale şi socialiste. Darwinismul şi materialismul au constituit baza teoretică a unor reformatori sociali precum medicii Constantin Thiron şi Victor Babeş şi filosoful Vasile Conta. Marius Rotar, cercetător la Universitatea "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, consideră că liber cugetătorii au format nucleul dur al anticlericalismului şi laicismului în România: "Cei mai importanţi exponenţi ai anticlericalismului la noi, dar şi în Europa şi în SUA au fost liber cugetătorii, o mişcare culturală, politică şi filozofică ateistă în gândire care căutau să elibereze indivizii de prejudecăţi şi erori religioase sau ştiinţifice. Scopul principal era separarea Bisericii de stat, care se şi întâmplă în Franţa în 1905 şi în Portugalia în 1911. Sunt câţiva exponenţi importanţi precum Robert G. Ingersoll în SUA şi Charles Bradlaugh în Marea Britanie. În 1880 se fondează Federaţia Internaţională de Liberă Cugetare. Cum se manifestă anticlericalismul? La nivel individual este vorba despre asumara unei identităţi non-religioase şi în cazul liber cugetătorilor, socialiştilor, liberalilor radicali şi a masonilor se poate observa că se dezvoltă pe trei direcţii. Una este jurământul laic, o problemă rezolvată la noi abia în 1936. A doua direcţie este cea a căsătoriilor civile. A treia, şi cea mai importantă, după mine, este cea a înmormântărilor laice, a înmormântărilor fără preoţi."

Libera cugetare şi anticlericalismul au apărut mai târziu în România, comparativ cu Occidentul. Marius Rotar: "Sunt câţiva reprezentanţi importanţi ai anticlericalismului, cel mai semnificativ de la sfîrşitul secolului al 19-lea fiind Gheorghe Panu. În ziarul său "Lupta" dezvoltă un discurs absolut vehement la adresa Bisericii ortodoxe Române. În celebra Antologie a ateismului în România, este considerat primul promotor al ateismului românesc. În ciuda acestui fapt, în 1910, când va muri, va fi înmormântat cu preot. Şi Nicolae Leon va fi înmormântat cu preot. Din acest punct de vedere, Thiron a mers pînă la capăt în sensul în care şi-a exprimat, în 1905, dorinţa de a fi înmormântat laic, ceea ce se va întâmpla în 1924."

Liber cugetătorii români şi-au exprimat convingerile în presă cu un limbaj care se situa adesea în registrul insultei şi au fost nevoiţi să-şi susţină opiniile contrare majorităţii cu forţă. Separarea cetăţenilor de religie şi separarea moralei de religie era un principiu fundamental al programului lor. Conduite precum cele ale socialiştilor Ştefan Gheorghiu, I. C. Frimu, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Panait Istrati, care au cerut să fie înmormântaţi laic, erau menite să fie exemple şi pentru ceilalţi. Marius Rotar: "În 1913, Thiron publica în ziarul "Dimineaţa" următoarea scrisoare: "Felicitări în cazul a 2 tineri care au preferat să încheie doar căsătoria civilă. Sincere felicitări că aţi avut curajul de a vă lepăda de idioţeniile religiilor creştină şi mozaică, de biblio-evanghelie, de ceaslov şi de Talmud şi de exploatarea clerului creştin şi mozaic." În reacţia Bisericii Ortodoxe Române se spune foarte clar: "nu se găseşte nimeni care să-l înhaţe şi să-l zguduie pentru că-şi permite să insulte cea mai mare parte a poporului român care nu cugetă şi nu crede ca domnia sa?""

Cel mai radical nume de pe lista liberei cugetări şi anticlericalismului a fost medicul Constantin Thiron (1853-1924), profesor la Universitatea din Iaşi. Medic militar, a participat la războiul balcanic din 1913 şi la primul război mondial. Marius Rotar a arătat care sunt detaliile din viaţa lui Thiron care îl fac "campionul" liberei cugetări din România: "Pe ceasul lui Thiron scria "moarte tuturor zeilor şi liberă cugetare!" Thiron şi-a asumat pînă la ultima picătură această formulă anticlericală. În 1913 Thiron îşi inaugurează la Iaşi mormântul laic. Este primul mormânt laic din România şi este plin de simboluri. În acelaşi an, în cimitirul Eternitatea, se inaugurează pentru Vasile Conta un monument ateu. Thiron şi-a făcut testamentul de 3 ori, în 1905, 1913 şi 1921. Când omul este tânăr, are tendinţa de a păstra un aer rebel. Thiron, când îşi face primul testament laic, are 52 de ani, depăşise faza prometeică. Acolo sunt câteva dintre ideile pe care le are. Un citat dintr-un articol al său din ziarul Opinia este relevant: numai imbecilii religioşi confesionali creştini şi mozaici au frica morţii din cauza stupidităţilor din Biblie şi Evanghelie impuse de cler spre a micşora demnitatea şi curajul omenesc şi a rămâne o slugă platnică şi plecată clerului diverselor religii.""