Programele de traducere de astăzi folosesc tehnologia informațională, o tehnologie care are, ca orice altă tehnologie care ne înconjoară, o istorie fascinantă.
Este o istorie a disciplinelor diferite care se combină, discipline care la prima vedere nu au prea multe în comun. La marea istorie a inteligenței artificiale, ca nou domeniu care a grupat mai multe științe, a contribuit și școala românească. Iar una dintre contribuții a fost combinarea lingvisticii cu matematica.
Apărută în SUA, lingvistica computațională a fost numele sub care lingvistica matematică a avut cel mai mare succes. A fost întâlnirea dintre limbă și computer, mai bine spus între limba naturală și limbajul programării computerului ca inteligență artificială. În anii de dinaintea celui de-al doilea război mondial, cibernetica era noua știință care încuraja combinația dintre științe din care lingvistica computațională avea să se dezvolte ulterior. La finele anilor '30, România avusese în Ștefan Odobleja pe unul dintre pionierii noului domeniu. Dar după cel de-al doilea război mondial, instaurarea regimului comunist de către armata sovietică schimba întregul orizont științific.
Unul dintre pionierii lingvisticii matematice în România a fost matematicianul Solomon Marcus. Intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română în 1998, Marcus arăta cum ideologia partidului unic din regimul comunist politiza știința.
"Cibernetica era condamnată ca o creaţie burgheză dar s-a întâmplat însă un lucru. În acea perioadă noi urmam cu sfinţenie atitudinea Moscovei. Şi s-a întâmplat că savanţii adevăraţi de la Moscova au avut o idee foarte inspirată, de a separa aceste cercetări din domeniul lingvisticii, cum ar fi lingvistica matematică, de ramura umanistă a culturii. Ei le-au asociat ramurii ştiinţifico-tehnologice. După perioada de condamnare a ciberneticii, la Moscova a urmat o schimbare de atitudine în care era salutată revoluţia tehnico-ştiinţifică. Deci, dintr-odată, revoluţia tehnico-ştiinţifică devenea unul din ţelurile societăţii comuniste pentru înfăptuirea societăţii tehnico-ştiinţifice."
Ca în orice schimbare de optică politică a regimului comunist, pragmatismul s-a dovedit mai puternic decât ideologia. Așa s-a întâmplat la Moscova iar țările-satelit au urmat centrul.
Solomon Marcus: "Evident Bucureştiul, după Moscova, și-a însuşit acest slogan. În felul acesta s-a dat o dublă lovitură. S-a obţinut nu numai acceptarea cercetărilor de lingvistică matematică, ea era numită atunci lingvistică computaţională, dar prin asocierea cu informatica era asociată revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Traducerea automată era ideea atunci, că trebuia să pregătim posibilitatea traducerii automate. Nu trebuia ca traducerea să mai fie făcută manual ci cu maşina, dintr-o limbă într-alta. Şi problema era considerată crucială pentru că ruşii doreau să poată să traducă cât mai uşor din engleză în rusă, şi americanii din rusă în engleză. Lingvistica era un teren foarte minat în urma documentelor lui Stalin privind marxismul şi lingvistica. Dar dintr-odată, lingvistica matematică a scăpat de această vânătoare trecând în ramura ştiinţifico-tehnologică."
Cele două comunități științifice, formate din filologi și matematicieni, au privit cu rezerve intenția de a crea noua disciplină.
Solomon Marcus: "Rosetti a fost unul dintre puţinii filologi care au salutat şi au stimulat această nouă preocupare. Dar colegii săi fie că pur şi simplu ignorau chestiunea fie că argumentau împotriva ei. Spuneau că asta nu era lingvistică. Profesorul Emanuel Vasiliu făcea o lingvistică prin care se apropia destul de mult de logică şi matematică. Iar din partea matematicii atitudinea era următoarea: prin tradiţie, matematica colabora în special cu mecanica, cu fizica, cu chimia, dar mai puţin dincolo de aceste discipline. Ca matematica să colaboreze cu o disciplină umanistă cum e lingvistica era o chestiune cu totul împotriva tradiţiei. Şi din cauza asta mulţi matematicieni se arătau foarte sceptici. Nu credeau că chestia asta putea da ceva. Nu pot să spun că luau atitudine activă de împotrivire dar erau sceptici. Cel care nu numai că nu era sceptic, dar era entuziast, a fost Moisil. Vă dați seama ce noroc am avut, datorită sprijinului lor noi am putut preda lingvistica matematică la Universitatea din Bucureşti încă de la începutul anilor '60."
În intenția sa de a cerceta noul domeniu, Solomon Marcus beneficia așadar de sprijin din partea unor influenți matematicieni precum Grigore Moisil și filologi ca Alexandru Rosetti. Și astfel, el și cu Vasiliu au trecut la implementarea noii tendințe prin cursuri universitare și publicarea de studii.
"Eu am avut un mare noroc pentru că mi-am adus aminte că Moisil şi Rosetti, în colaborare, deci un matematician şi un lingvist, au militat pentru introducerea în România a preocupărilor de lingvistică matematică. Au militat și pentru crearea unui învăţământ universitar de lingvistică matematică şi am fost una din primele ţări din lume în care s-a făcut acest lucru. Eu ca matematician şi profesorul Emanuel Vasiliu de la filologie ca lingvist am demarat bine în acest domeniu. Ni s-au înlesnit şi anumite schimburi cu străinătatea, eu publicasem un manual de lingvistică matematică la Universitatea din Bucureşti, apăruse în 1963 la Editura Didactică, şi ni s-a permis să trimitem aceste lucrări în străinătate la diverse personalităţi care se ocupau de lucruri similare. Imediat această carte a fost tradusă la Londra, la New York, Moscova, Paris, Praga."
În 1966 la București se organiza Congresul internaţional de Lingvistică la care soseau mulți lingvişti străini iar prezenţa românească era importantă. Manifestarea punea România pe harta celei mai la modă științe, o știință care va face din computer, peste numai câteva decenii, cel mai important obiect din viața omului recent.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved