Se simte în minte, dar se manifestă, fizic, puternic. Cei mai mulți dintre noi se simt inconfortabil cu ea, alții o caută cu lumânarea.
Se simte în minte, dar se manifestă, fizic, puternic. Cei mai mulți dintre noi se simt inconfortabil cu ea, alții o caută cu lumânarea. De cum recunoaște frica, amigdala cerebrală, un organ mic din mijlocul creierului, trece la treabă - alertează sistemul nervos, care pune corpul în acțiune.
Amigdala cerebrală este o componentă a sistemului limbic, cu roluri importante în emoție și comportament. Cel mai cunoscut rolul este în procesarea fricii. Fiind una dintre părțile "primitive", de bază, ale creierului, este implicată și în procesarea efectelor diferitelor mirosuri biologice care afectează comportamentul sexual sau matern, cum ar fi feromonii. Psihoterapeutul Daniela Ionescu explică mai bine simptomele fricii:
"Frica îți poate da energia și determinarea să faci lucruri. Dar prea multă frică se poate transforma în anxietate și atacuri de panică, adică suferință fizică și psihică greu de dus. Dacă, de exemplu, nu ți-ar fi frică să mori de frig la iarnă, oare ai mai renunța la vacanța ta de vis ca să dai toți banii pe o instalație performantă de încălzire? Simptomele fizice ale fricii includ tremurături, transpirații, bătăi puternice ale inimii, respirație rapidă, probleme cu stomacul și intestinele sau incapacitatea de a întreține relații sexuale. Printre simptomele psihologice se numără neliniștea, agitația, sentimentul de lipsă de control asupra situației, hiperreactivitatea care poate merge până la agresivitate».
Frica e folosită în dinamica socială, la toate nivelurile, astfel că, dacă nu ești atent, poți fi manipulat, iar tu să n-ai habar. Chiar dacă nu e pedagogică, amenințarea cu Bau Bau din copilărie are efect - copilul va îndeplini ceea ce i se cere, chiar dacă nu vrea. De frică. La vârsta adultă, Bau Bau capătă alte forme. Poate fi amenințarea băncii că-ți pierzi casa dacă nu plătești mai repede sau amenințarea șefului că te dă afară dacă nu îndeplinești cutare lucru. Oricum, ar fi, aceasta este o formă de manipulare foarte eficientă. Daniela Ionescu:
"Dacă persoane cu autoritate îți prezintă în mod repetat sau exagerat pericole reale sau imaginare care-ți declanșează frică și tot acele persoane îți oferă soluții, există posibilitatea să fii victima unei manipulări. Când îi acuzăm pe alții pentru ce simțim, le dăm acelora puterea de a ne controla emoțiile, deci și comportamentul.»
Frica încețoșează mintea. Nu mai gândești limpede. În contextul unui război, de exemplu, prea multă informație dezastruoasă poate să-ți strice radarul din creier. Nu mai poți defini realitatea de ficțiune. Parcă ai fi tu însuți la război. Este diferită de fobie și poate deveni adicție. Daniela Ionescu explică:
«Evenimentele dezastruoase sau prezentate ca și cum ar fi dezastruoase construiesc un climat social de frică. Dacă te ajută să găsești soluții, frica e bună. Dacă, însă, te determină să rămâi concentrat pe problemă, asta va duce la epuizare, iar epuizarea înseamnă depresie, adică lipsă de reacție în fața unui pericol de moarte. Altfel spus, puțină frică îți poate salva viața. Multă frică e posibil să te omoare. Frica se învață. Hormonii ei pot da dependență pentru că efectul adrenalinei se simte plăcut, dar durează puțin. Poți ajunge să cauți pericolele, iar, dacă nu există, poți să ți le imaginezi».
Frica te poate ține în siguranță. E o emoție umană complexă. Poate avea efecte pozitive, care te scapă din necazuri, dar poate avea și consecințe negative foarte urâte. Psihoterapeutul Daniela Ionescu:
«Dac-ar fi să definim omul ca o mașinărie biologică, atunci frica, o emoție primară, instinctuală, este motorul mecanismului său de supraviețuire. Avem în creier un fel de antenă care scanează permanent mediul intern și extern, căutând potențiale pericole. Altfel spus, starea naturală a organismului nostru este una de alertă. Când identifică un pericol, creierul declară stare de urgență și mobilizează forțele de reacție rapidă - adrenalina și cortizolul. Aceștia sunt hormoni de stres, cum li se mai spune. Ei pregătesc corpul pentru un comportament de tip luptă sau fugi. Deci emoțiile, în general și frica, în special, ne determină direct comportamentul, ocolind rațiunea. Problema e c-avem un creier care nu prea face diferența între pericolul real și cel imaginar. De exemplu, dacă citești despre război, vezi imagini din război, te gândești la război, corpul tău va reacționa ca și când tu ești participant direct la război."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved