Se spune că în dragoste și în război totul este permis, o zicală care are însă poate fi amendată. Oamenilor le plac principiile și nerespectarea lor atrage judecățile de valoare
Se spune că în dragoste și în război totul este permis, o zicală care are însă poate fi amendată. Oamenilor le plac principiile și nerespectarea lor atrage judecățile de valoare. În război însă, pentru înfrângerea inamicului este chiar indicată înșelarea lui, recurgerea la orice îl face să bată în retragere și să capituleze la final. În România celui de-al doilea război mondial a existat o strategie de înșelare a inamicului sovietic cu care din iunie 1941 se afla în conflict deschis.
România a intrat în cel de-al doilea război mondial în vara anului 1941 cu frontierele amputate în urmă cu un an, în iunie, august și septembrie 1940. Astfel, zona petroliferă din jurul orașului Ploiești căpăta o importanță strategică extrem de mare fiind unica sursă de combustibil din întreaga regiune. De aceea, ea avea nevoie de apărare. Ideea originală a apărării sale și cu ajutorul butaforiei a fost pusă în practică de comandamentul german. Armatele și zonele industriale false erau o practică a ambelor tabere, documente fotografice ne arată tancuri, camioane și avioane gonflabile chiar și instalații industriale și orașe făcute pentru a deruta.
Istoricul Lucian Vasile de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este autor al unei istorii a orașului Ploiești. De la el am aflat cine a avut ideea construirii machetelor care să-i deturneze pe sovietici de la obiectivele lor. "Acele machete la scară foarte mare aveau rolul de a proteja rafinăriile din jurul orașului Ploiești. Ele au fost gândite în prima fază de apărare a orașului în 1941. Înainte ca România să intre în război, toate posibilele pericole erau la nivel teoretic. De aceea, trupele germane în colaborare cu cele române au luat în calcul mai multe variante de apărare. Pe lângă aducerea de tunuri antiaeriene și pe lângă instalarea de baloane în jurul orașului, autoritățile germane au luat în calcul contruirea unor machete false. Prima zonă industrială falsă a fost creată la sfârșitul primăverii anului 1941. Locul nu era ales întâmplător. Era clar că odată cu declanșarea operațiunii Barbarossa sovieticii vor încerca să atace zona petroliferă din jurul orașului. Deci atacurile urma să vină din est, așa că trebuia creată o zonă falsă care să-i întâmpine pe atacatorii sovietici înainte ca aceștia să întâlnească Ploieștiul."
O asemenea machetă de mărimi considerabile trebuia făcută din materiale ușoare, manevrabile și care să nu coste mult. Lucian Vasile spune că ele erau destul de detaliate pentru a părea cât mai autentice. "Structurile erau făcute din lemn iar zidurile erau făcute din pânză. Ele erau gândite pentru a fi utilizate pe timpul nopții. De aceea trebuia create niște structuri care să imite structurile reale care trebuia protejate. Erau deci niște construcții de lemn cu pânză, aveau inclusiv străzi iluminate pentru ca atunci când s-ar fi apropiat valul de avioane sovietice, ca să le spun așa, tocmai pentru a capta atenția atacatorilor sovietici. Existau de asemenea un fel de furnale unde se ardeau tot felul de reziduuri pentru a crea impresia că acolo era o rafinărie funcțională și că era un obiectiv de atacat. Din păcate fotografii nu s-au păstrat, sunt numai descrieri alea celor zone."
Însă machetele de la Ploiești s-au dovedit a avea eficiență mică mai ales că erau destinate apărării nocturne. Cu detalii Lucian Vasile. "Este discutabil dacă a meritat efortul sau nu pentru că ele erau utile numai în cazul unor bombardamente de noapte. De aceea, odată primul raid în timpul zilei, pe 13 iunie 1941, operațiunea a fost deconspirată. Sovieticii au aflat că era o machetă falsă înaintea orașului Ploiești care trebuia să le distragă atenția. Astfel că autoritățile germane au trecut la construirea unei a doua machete la Ciorani, la 20 de kilometri și mai la est de primul amplasament. Tactica era aceeași, când se apropia valul de avioane sovietice se stingeau luminile de la Ploiești și se aprindeau în machetă care trebuia să capteze atenția. Și această machetă a fost utilă timp de aproximativ o lună, până pe 18 august, când un alt raid de zi a descoperit existența acestei instalații false."
Ultima încercare de a păcăli inamicul a fost și o încercare de schimbare a strategiei. Lucian Vasile spune că a treia machetă pentru apărarea Ploieștiului va fi și cea din urmă. "Ca într-un joc de-a șoarecele și pisica, autoritățile germane au construit a treia machetă, de data aceasta nu la est ci la vest. Sovieticii se așteptau acum să întâlnească macheta și apoi orașul. Or, germanii au jucat acum invers, întâi orașul și apoi macheta. Noua construcție a fost la Brătășanca, la 17 kilometri vest de Ploiești. Raidurile sovietice au fost minore din punctul de vedere al puterii de distrugere. Erau câteva zeci de avioane destul de rudimentare dacă comparăm cu aveau să facă americanii peste câțiva ani când veneau sute de bombardiere însoțite de sute de avioane de vânătoare."
În
cele din urmă, machetele din zona Ploieștiului au fost abandonate din cauza
costului mare, a ineficienței lor și a ușurinței cu care puteau fi descoperite.
Dar și din cauza cursului războiului în care părțile își perfecționaseră
știința de a lupta
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved