Mariţa, un debut remarcabil în lungmetraj

"Mariţa", lungmetrajul de debut al regizorului Cristi Iftime, a intrat în cinematografele româneşti la sfârşitul anului trecut, după ce a câştigat marele premiu al juriului FEDEORA în secţiunea "East of West" a Festivalului de Film de la Karlovy Vary şi trofeul celei de-a 14-a editii a Festivalului International de Film Independent Anonimul. Una dintre calităţile care a atras atenţia criticilor europeni a fost "simplitatea regiei acestei poveşti, concentrată pe viaţa de fiecare zi a unei familii, ai cărei membri, deşi sunt despărţiţi după divorţul părinţilor, când se întâlnesc, se bucură în mod spontan de energia pozitivă care îşi face loc în viaţa lor". Povestea filmului, spune regizorul Cristi Iftime, a pornit de la o întâmplare care l-a urmărit. Deşi separaţi de multă vreme, o femeie şi un bărbat se îndreaptă, din obişnuinţă, spre maşina care a fost cândva a cuplului, o Dacie botezată Mariţa. Una dintre întrebările pe care i le-am pus lui Cristi Iftime a fost legată de riscul de a construi cinematografic o poveste  pornind de la un gest care poate părea insignifiant. "Acel gest m-a impresionat foarte tare, m-a urmărit, şi de obicei filmele mele se nasc din momente care mă urmăresc. Aşa că nu m-am gândit dacă e riscant sau nu să pornesc de aici. Este adevărat că celebra regulă kill your darlings - renunţarea la elementele care îţi sunt cele mai dragi într-o poveste - de obicei funcţionează, dar în Mariţa n-am ţinut cont de ea. La un moment dat mi-a fost teamă că fimul nu va ieşi pe măsura aşteptărilor mele, dar, fără falsă modestie, se pare că a ieşit. Noi am încercat să condensăm cât mai multe lucruri în film, dar într-o formă aerisită şi totodată simplă ."

Una din mizele filmului - spune Cristi Iftime - este fost ca spectatorii să înţeleagă personajul Sandu, posesorul Mariţei, tată a trei băieţi, împătimit colecţionar de timbre, autodeclarat iubitor al vieţii şi doritor să-şi povestească experienţele, fără a-l judeca. Aceeaşi încercare la care este supus şi Costi, unul dintre cei trei fii ai lui Sandu, aparent cel mai exigent faţă de excesele tatălui său. Aşa se întâmplă şi când se reunesc cu toţii în jurul mesei de Crăciun. Cristi Iftime.  "M-a interesat mai mult alienarea, faptul că ei acolo se întâlnesc, deşi în mod real nu mai sunt împreună. Se întâlnesc şi se simt bine şi pentru câteva ore este o atmosferă plăcută şi prientenoasă. Dar apoi legătura aceasta se destramă, doar situaţia a făcut ca ei să arate, să se mai comporte ca o familie. La fel e şi cu gestul de la final, care te poate duce la ideea că încă sunt o familie, desi nu mai sunt. Dacă ar fi existat tensiuni sau scandaluri între ei, partea aceasta frumoasă a întâlnirii ar fi fost ratată, nu şi-ar mai fi avut rostul."

Mariţa este un road movie care încearcă să surprindă un moment de trecere din existenţa unui tânăr - acela al desprinderii de tată. Un road movie în spaţiul fizic, dar şi în spaţiul interior al personajului, complexitate care l-a cucerit pe actorul Alexandru Potocean, unul dintre cei mai buni actori ai noului val, cu peste 30 de roluri în filmografia sa - producţii româneşti sau coproducţii internaţionale - şi colaborări cu regizori ca Radu Muntean, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Constantin Popescu.   "La un moment dat, toată ţesătura asta de relaţii creată în jurul tatălui din familie a început să mă intereseze foarte tare. Adică ceva de acolo îmi era, îmi părea foarte familiar. Aşa am început să-l înţeleg pe personajul Sandu, şi am înţeles şi raportarea lui Costi la tatăl său. La repetiţii am pornit cu ideea de a-l amenda pe Sandu. De a-l amenda mai tot timpul. Numai că în ultimă instanţă nu e vorba doar despre asta. Se întâmplă şi asta, dar ideea nu e de a-l judeca pe Sandu. Este mai degrabă o încercare de a-l înţelege şi de a-i înţelege raportarea la viaţă. Chiar dacă nu ne place sau nu ne convine."

Adrian Titieni, premiat la Festivalul de Film de la Chicago, cu Silver Hugo pentru rolul principal din lungmetrajul "Bacalaureat" de Cristian Mungiu, câştigător a cinci trofee Gopo, 3 pentru pentru cel mai bun actor într-un rol principal şi două pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, este considerat cel mai prolific actor al momentului. Numai în 2017, a interpretat 12 roluri în filme de scurt şi lungmetraj iar cu Cristi Iftime nu este la prima colaborare, Adrian Titieni jucând şi în "15 iulie", un scurtmetraj selectat în competiţia de gen a Festivalului de Film de la Berlin. Adrian Titieni  "Cristi este un regizor cu un background foarte interesant. În afară de Film, a absolvit şi Facultatea de Filozofie, şi de aceea vine cu o perpectivă diferită asupra regiei. Are o atenţie extraordinară pentru detalii şi amănunt. Are o viziune şi un mod de a gândi care-mi plac foarte mult. Iar mie îmi face plăcere să lucrez cu oameni care văd dincolo de realitatea imediată, Or, modalitatea aceasta de abordare este provocatoare pentru mine. Eu mă bucur că s-a gândit să mă distribuie, rolul este ultraprovocator şi dificil în acelaşi timp. Şi, cu riscul de a mă repeta, nu ştiu cât de mult m-am ridicat la înălţimea aşteptărilor."

Scenariul filmului a fost scris de Anca Buja şi Cristi Iftime, imaginea este semnată de Luchian Ciobanu, montajul a fost realizat de Dragoş Apetri.  Alexandra Alma Ungureanu este designer de costume, scenografia îi aparţine Mălinei Ionescu iar sunetul a fost semnat de Dan-Ştefan Rucăreanu, Alexandru Dumitru şi Florin Tăbăcaru. În afară de Alexandru Potocean şi Adrian Titieni, din distribuţia filmului fac parte Lucian Iftime, Victoria Cociaş, Andrei Huţuleac, Bogdan Dumitrache, Ana Ciontea. Producători sunt Ada Solomon şi Radu Stancu.