În România, numărul copiilor instituţionalizaţi din cadrul sistemului de protecţie socială este în jur de 60.000.
În România, numărul copiilor instituţionalizaţi din cadrul sistemului de protecţie socială este în jur de 60.000. Aceşti copii abandonaţi fie la naştere, fie în timpul copilăriei mici, se află în centrele de plasament (fostele orfelinate) unde, până la 18 ani, trăiesc fără afecţiunea unei familii, fără o educaţie adecvată şi fără stimularea potenţialului lor creativ şi intelectual. Nu-i de mirare, aşadar, că doar 0,1% dintre orfani reuşesc să termine facultatea.
Unul dintre aceştia este Lajos Kristoff, absolvent al facultăţii de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene şi deţinător al unui titlu de master în Psihologie Clinică. Aflat de la vârsta de 3 ani într-un centrul de plasament din judeţul Mureş, Lajos Kristoff a reuşit să depăşească obstacolele sistemului şi să nu-şi risipească potenţialul. În ce fel aflăm chiar de la Lajos Kristoff:
"Cred că eram foarte visător și destul de matur. Eram suficient de îndrăzneț și curajos ca să lupt pentru visurile mele și pentru ceea ce-mi doream să devin. Am avut anumiți oameni în viața mea care mi-au deschis orizonturile și care m-au încurajat spunându-mi că, dacă doresc să ajung undeva, pot face asta, alegându-mi singur drumul în viață. Eu de mic mi-am dorit să fac medicina ca să mă specializez în neurochirurgie pediatrică, dar n-a fost să fie. Însă mi-am zis că dacă nu reușesc acolo, atunci o să fac ceva legat de educație, de intervenția asupra copiilor. Și am decis să devin un doctor de suflete, ca să zic așa."
"Doctor de suflete" sau "antrenor de genii", astfel a ajuns acum să fie cunoscut Lajos Kristoff. După un parcurs profesional în cadrul asociaţiei pentru copiii supra-dotaţi, Centrul Gifted Education, el a înfiinţat o şcoală de excelenţă dedicată descoperirii şi dezvoltării talentului propriu fiecărui copil, fie instituţionalizat, fie provenind dintr-o familie.
De aceea, şcoala de excelenţă conlucrează cu centrele de plasament, dar şi cu unităţile de învăţământ obişnuite. Pentru copiii din sistemul de protecţie, acest mentorat este, însă, de multe ori, vital, ne spune Lajos Kristoff:
"Majoritatea copiilor și tinerilor instituționalizați sunt crescuți cu teama de viitor. Din această cauză ei nu reușesc să-și atingă țelurile și toate visele lor se opresc la ușa orfelinatului. Fiind lipsiți de părinți, de afecțiune și de tot ce înseamnă interacțiunea umană empatică, e și firesc ca în felul acesta să nu poată privi în viitor, să-și atingă scopul în viață și să-și vadă misiunea."
În 2017, Lajos Kristoff a demarat un alt proiect, similar şcolii de excelenţă, dar cu un program mai intens şi mai ambiţios de descoperire a potenţialul latent: Mentor în România: "Este o rețea națională de mentori și copii unde cei mici sunt mentorați unul la unu sau în grupuri și funcționează din 2017. Cu acești copii intrăm în legătură prin direcțiile de asistență socială, prin primării pentru a avea acces în școli și a informa cadrele didactice despre activitățile noastre și, evident, prin ministerul educației. 23:10
Mentoratul presupune 16 ore pe lună de întâlniri formale și informale, formale însemnând că se desfășoară în cadrul instituției - de regulă, la școală - , iar cea informală având loc în cadrul familiei. Eu mentorez câțiva copii, toți cu inteligență peste medie. Unul dintre ei se află la Onești. Ceilalți fac parte și dintr-o trupă de teatru, având cu toții abilități artistice, dar și abilități științifice și matematice."
Destinat tuturor copiilor până în 12 ani din centrele de plasamente, dar şi din familii, "Mentor în România" nu pierde, însă, din vedere faptul că celor instituţionalizaţi şi defavorizaţi trebuie să li se acorde un ajutor suplimentar. Lajos Kristoff: "Eu de 12 ani organizez şi tabere educaţionale la munte. Este o tabără non-profit. Într-o zi mi-am adunat echipa şi le-am propus să facem o şcoală de mentorat: şcoala micilor mentori dedicată mai ales copiilor din sistemul de protecţie a copilului.
Prima ediţie a şcolii de vară de mentorat a durat o lună şi am lucrat cu 20 de copii instituţionalizaţi din centrele de plasament de zi aflate în sectorul 4 şi sectorul 3. Sistemul nostru de mentorat unu la unu, dar şi în grup, a fost pus în practică şi a dat rezultate excepţionale. Am lucrat în echipă şi, din nişte copii care nu-şi permiteau să viseze şi care aveau probleme mare cu stima de sine, am reuşit în trei săptămâni să-i ajutăm să se descopere prin discuţii, prin cursuri de teatru, prin diverse metode inovative. Copiii şi-au ales singuri mentorii."
Teatrul oferă un mijloc potrivit pentru copii atât de a-i ajuta să se exprime, cât şi de a le oferi un sprijin financiar. De aceea, în cadrul proiectelor sale, Lajos Kristoff organizează şi cursuri de teatru pentru cei mici. Iar una dintre realizările acestor cursuri a fost spectacolul Alice în Ţara Crăciunului, o adaptare a textului clasic scris de Lewis Caroll jucată de copii tot pentru copii. Câştigurile obţinute din vânzarea biletelor vor fi donate pentru dotarea unor grădiniţe aflate în regiuni defavorizate.
Spectacolul, realizat cu sprijinul Teatrului Evreiesc de Stat şi al Asociaţiei SARIDA, a fost regizat de Ioan Păduraru. La rândul lui voluntar în cadrul taberelor de excelenţă organizate de Lajos Kristoff, Ioan Păduraru a observat beneficiile apropierii dintre copiii cu familii şi cei instituţionalizaţi:
"Când am început să colaborăm, oamenii s-au apropiat de ceilalţi oameni datorită laturii lor artistice. Toţi suntem artişti la origine, toţi avem un cât de mic spirit artistic în noi, mai mic sau mai mare, indiferent de domeniul artistic în care ne putem exprima. Copilul instituţionalizat este, în opinia mea, unul extrem de sensibili şi plin de potenţial. Neavând un model patern sau matern după care să se ghideze în exprimarea sentimentelor, se agaţă de orice şi de oricine şi îşi exprimă sensibilitatea spontan şi plenar.
Sunt şi unii care se ascund în spatele unor ziduri artificiale, iar misiunea noastră de mentori este să vedem sensibilitatea ce se află dincolo de aceste ziduri. Având un minus din punctul acesta de vedere, la şcoala de vară am observat că nu noi am făcut primii paşi către aceşti copii, ci ei au venit către noi pentru a-i ajuta să se deschidă."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved