Metode pedagogice neconvenţionale pentru copii, dar care, în acelaşi timp, pot fi aplicate şi adulţilor sunt practicate şi în România.
Metode pedagogice neconvenţionale pentru copii, dar care, în acelaşi timp, pot fi aplicate şi adulţilor sunt practicate şi în România. Unele dintre ele implică muzica şi mişcarea, fiind folosite atât pentru transmiterea de cunoştinţe, cât şi pentru stimularea creativităţii personale sau chiar pentru terapie. Aceste cursuri au început să pătrundă în România după 1990, bineînţeles. Cam pe atunci, mai exact în 1993, muzicianul german Hannes Heyne a introdus metoda sa la noi în ţară, o metodă de educaţie muzicală care are la bază un principiu simplu: muzica are aceeaşi importanţă ca şi limbajul, fiind un mijloc de comunicare străvechi. De altfel, modul străvechi de a face muzică poate fi reluat şi azi atât pentru a-i familiariza pe copii cu muzica, cât şi pentru a-i face pe adulţii, uneori nerăbdători sau iritaţi, să se asculte şi să se înţeleagă unii pe alţii, consideră Hannes Heyne. "Vechile triburi au începutprin a crea sunete şi instrumente. Dacă nu făceau instrumente, găseau scoici, pietre, beţigaşe de lemne şi cu ele, încercau să comunice cu ajutorul lor. Iar ceea ce era disponibil atunci este disponibil şi în zilele noastre. Nu trebuie să ne preocupe doar dispozitivele electronice, putem apela şi la natură pentru a crea instrumente, instrumente simple din beţigaşe de lemn, din scoici... În felul acesta, toată lumea are posibilitatea de a crea muzică fără să aibă cunoştinţele necesare."
Această metodă dezvoltă capacităţile de comunicare şi inteligenţa emoţională, atât la copii, cât şi la adulţi. Pe aceştia din urmă, ea îi ajută nu doar să se elibereze de tensiunea interioară acumulată în urma activitaţilor stresante şi dificile, dar şi să reînveţe, uneori, să comunice între ei. Hannes Heyne. "A te asculta unul pe celălalt e foarte important. Dacă-l ascult pe celălalt când vorbeşte sau cântă, înseamnă că-i recunosc valoarea. Putem învăţa acest lucru şi făcând muzică. Putem ascultam, dar putem şi răspunde prin muzică. Este baza comunicării."
Hannes Heyne a călătorit peste tot în lume, aplicându-şi metoda de educaţie muzicală în multe locuri din Europa, SUA, Mexic şi chiar Japonia. În România, revine deseori organizând ateliere pentru copii, dar şi cursuri de terapie prin muzică în multinaţionale. Să-l ascultăm pe Hannes Heyne. "Am fost invitat de către şcoli, de către instituţii diverse. Pentru mine, nu e greu să lucrez cu copii. Când copiii sunt mici, începem cu o poveste. Cu un basm muzical. Cei mici îşi doresc să asculte basme şi fiecare instrument este un personaj. Când cresc, încep să pună întrebări despre instrumente: la ce folosesc, cine le-a făcut, cum funcţionează. Adulţii vor să ştie cum pot, la rândul lor, să-i educe pe alţii, cum le influenţează sănătatea, cum îi afectează, e terapie prin muzică sau nu. În România, sunt deschis către colaborări. Am colaborat şi cu Muzeul Ţăranului Român, organizând cursuri în cadrul Atelierelor de Creativitate. Am lucrat, de asemenea, în Arad şi Braşov, de fapt cam peste tot în România."
Metoda practicată de Hannes Heyne este similară aşa-numitelor metode active de iniţiere muzicală a copiilor, concepute încă de la debutul secolului XX de compozitoriiÉmile Jaques-Dalcroze şl Carl Orff. În România, acest tip de pedagogie muzicală a început să pătrundă şi în şcolile din sistemul public, după ce iniţial a fost practicat în cadrul unor cursuri organizate de asociaţii non-guvernamentale. Una din ele e MiMaMuzica, iar metoda activă adoptată acolo ne este explicată în continuare de Lucian Nicolae: "Copilul, înainte de a învăţa literele alfabetului - să le recunoască, să le lege în cuvinte şi apoi să le scrie - are nevoie să vorbească o anumită limbă şi să înţeleagă un anumit limbaj. El a învăţat să vorbească limba maternă înainte de a învăţa să scrie şi să citească. În muzică poate funcţiona acelaşi principiu: întâi învăţăm "să vorbim" muzica, adică s-o practicăm sau s-o facem, apoi o decodificăm şi învăţăm ce înseamnă ea la nivel cognitiv, cum citim şi scriem o partitură. (Eu, personal, mă simt foarte aproape de Carl Orff pentru că metoda lui îmbină recitarea vocală, limbajul, mişcarea, dansul, expresia vocal-corporală, adică teatru, precum şi cântatul cu vocea şi cu instrumente cu abordare tehnică facilă."
Această metodă activă constituie baza cursurilor organizate de MiMaMuzica şi predate, printre alţii, şi de Lucian Nicolae: "Atelierele care se desfăşoară la MimaMuzica se adresează copiilor între 0 şi peste 8 ani. Profesorii de la MimaMuzica au avut colaborări cu diverse şcoli gimnaziale şi primare din Bucureşti precum şi cu unele grădiniţe. Dar colaborarea cu şcoala presupune deplasarea noastră cu instrumentele acolo. De aceea e mai practic să invităm noi acea şcoală la sediul nostru."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved