Polonezul Michal Wasiucionek este istoric și locuiește la București de câțiva ani. S-a născut la Varşovia și tot acolo a terminat studiile.
A ajuns în România cu mulți ani în urmă, la finalul liceului, în 2006, când a venit împreună cu un grup de prieteni, a bătut țara în lung și în lat timp de o lună și s-a îndrăgostit de-a dreptul de aceste locuri. Mai târziu, în timpul facultății, a aplicat pentru o bursă Erasmus la Universitatea din Bucureşti, după care a hotărât să facă doctoratul la Florenţa, pe tema istoriei Țărilor Române şi a relaţiilor cu Imperiul Otoman.
A ales să revină la București din 2015 pentru a putea face cercetare și pentru a-și termina de scris teza de doctorat, a studiat cu bursă și s-a angajat ulterior la Colegiul Noua Europă. A învățat repede limba română, care face parte din pasiunile sale și și-a construit o nouă viață în capitala României. Michal a fost invitatul acestei rubrici și în 2018, iar acum revine la Radio România Internațional și ne povestește ce a mai făcut în ultimii doi ani, cum a fost perioada de izolare din ultimile luni pentru el și cum s-a schimbat viața lui în tot acest timp:
"Ultimii ani au reprezentat mai degrabă o perioadă de continuitate pentru mine și de a pune rădăcini și mai adânci în București, pentru că de un an sunt angajat atât la Colegiul Noua Europă, cât și la Institutul de Istorie Nicolaie Iorga din București, ceea ce înseamnă că m-am integrat, sper, și mai mult aici în oraș și în țară. Continui să lucrez și să fac cercetare pe aceleași teme legate de relațiile dintre Țările Române și Imperiul Otoman și cum această legătură a jucat un rol hotărâtor, de fapt, în istoria României. Deci în privința aceasta este mai degrabă o continuare, o dezvoltare, decât o schimbare bruscă de curs.
În ceea ce privește felul în care am petrecut "sfârșitul lumii", am avut o experiență destul de interesantă. Eu fiind istoric, din motive de cercetare trebuie să mă deplasez destul de des, iar începutul pandemiei m-a prins în străinătate, în Turcia. A fost o perioadă destul de complicată în ce privește evaluarea diferitelor posibilități și am hotărât să mă revin cât mai repede în România, ca să fiu sigur că nu mă găsesc cumva în situația de a rămâne în străinătate fără să mă pot întoarce în România. Apoi, la jumătatea lunii martie am decis să mă autoizolez, din cauza faptului că am fost în călătorie, chiar dacă în Turcia nu fusese identificat până atunci niciun caz de Covid, dar în același timp mi s-a părut că era o măsură de siguranță, iar atunci când m-am întors am petrecut două săptămâni singur acasă. Exact atunci când perioada aceasta s-a terminat, s-au introdus restricții în ce privește părăsirea domiciliului, așadar pentru mine a fost o perioadă destul de lungă.
A fost un timp în care, să spun sincer, speram să am timp să citesc mai mult în liniște, să citesc cărți pe care voiam să le citesc, dar niciodată nu aveam timp. Destul de repede am încetat să urmăresc presa, nu cu totul, dar am redus consumul de știri destul de brusc, pentru că pur și simplu, la un moment dat, mă simțeam un pic copleșit de știri, de cantitatea de informații și de atitudinea destul de panicardă.
Mi se pare că am făcut unele schimbări în ce privește, de exemplu, atitudinea față de planificare. A fost un bun moment de a pune lucrurile în ordine, de a mă organiza mai bine. Înainte de pandemie niciodată nu aveam timp și mi se pare că aceste câteva luni au fost un moment bun exact în această privință. De exemplu, eu am început să gătesc mult mai mult și am revenit la învățarea de limbi străine, lucruri pentru care nu aveam timp până acum. Această perioadă a fost pentru mine și una de oarecare oportunitate."
Michal a fost nevoit să aleagă între Florența și București în ultimul an de studiu doctoral și el a ținut să se mute în capitala României. Aici s-a integrat rapid și și-a făcut o viață plăcută, cu prieteni și evenimente interesante. Anul acesta încă nu a reușit să-și vadă familia din Polonia, din cauza situației actuale, însă are în plan o călătorie cât de curând se va putea. Chiar dacă nu au fost de acord cu decizia lui la început, părinții și fratele l-au vizitat în trecut și le-a plăcut noua casă a lui Michal. El se declară fericit în România, iar eu l-am întrebat dacă se vede aici pe termen lung:
"Da, absolut, mă văd pe termen lung și în momentul de față nu am niciun plan să plec, fiindcă mi-am construit o viață aici. Părinții mei au avut la început câteva dubii după ce am ales România și a fost o oarecare neînțelegere. Dar, după ce au venit aici în România și le-a plăcut foarte mult, au spus că chiar înțeleg de ce m-am mutat, chiar dacă uneori ne tachinăm în privința asta. Și aceasta fiindcă, după ce am terminat studiile de doctorat în Italia, din perspectiva lor ar fi fost mai drăguț să mă viziteze la Roma sau la Florența, decât la București. Dar e o glumă mai degrabă decât o adevărată uimire.
Sunt aici câteva lucruri care mă țin: primul este că oamenii din România sunt foarte drăguți, că este această atmosferă, aș spune în general relaxată și este cumva o energie pozitivă aici. Mereu mi-au plăcut și România, și Bucureștiul, pentru că au acest șarm, care uneori scapă vederii. La fiecare colț în România și în București se poate găsi ceva nou, ceva ce nu știam, ce nu așteptam. Au acest farmec foarte specific și Bucureștiul, și România. Uneori, e adevărat că este o țară care are unele probleme, dar în același timp este un loc care pentru mine este foarte pozitiv și foarte primitor."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved