Mineriada din iunie, 32 de ani

După mai bine de trei decenii, România nu reuşeşte să clarifice cel mai negru episod al istoriei sale post-comuniste. Sunt trei ani de când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis returnarea dosarului aşa-numitei Mineriade din 13-15 iunie 1990, pentru refacerea rechizitoriului, pe care l-a considerat nelegal. În 2017, procurorii militari finalizaseră cercetările. Ei au trimis în judecată 14 persoane. Vedetele lotului erau fostul preşedinte Ion Iliescu, azi nonagenar, premierul de la acea vreme, Petre Roman, adjunctul acestuia, Gelu Voican-Voiculescu, şi directorul din epocă al SRI, Virgil Măgureanu. Potrivit anchetatorilor, ei ar fi organizat şi coordonat direct atacul împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii, din centrul Bucureştiului, care îşi exprimau un mod paşnic opiniile politice, în contradicţie cu ale majorităţii ce forma puterea politică din acel moment. 

Pe 20 mai 1990, la cinci luni de la căderea dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceauşescu, fostul său ministru din anii 70, Ion Iliescu, perceput ca lider al Revoluţiei, fusese, practic, plebiscitat, câştigand primele alegeri prezidenţiale libere cu circa 85% din voturi. Partidul sau, o combinaţie eterogenă de revoluţionari autentici si comunişti de mâna a doua, îşi adjudecase, la rându-i, două treimi din locurile din Parlament. Piaţa Universităţii, ocupată încă din aprilie de studenţi şi proclamată "zonă liberă de neocomunism", se golise, deja, fiindcă manifestanţii acceptaseră severul verdict al urnelor. Unde odinioară fuseseră zeci de mii de oameni exuberanţi si non-violenţi, rămăseseră doar câteva zeci de grevişti ai foamei, parcă incapabili să-şi continue viaţa în afara Pieţei. Evacuarea lor de către Poliţie, în noaptea de 13 iunie, s-a făcut cu o forţă disproporţionată, ce a evocat represiunea din zilele Revoluţiei. Nici azi nu e clar dacă aceia care, a doua zi, au reacţionat ducând lupte de strada cu poliţia şi ocupând sediile ministerului de Interne şi Televiziunii publice, aveau realmente vreo legatură cu Piaţa. Iliescu si oamenii lui i-au calificat drept "legionari" (extrema dreapta interbelică) şi, deşi armata restabilise deja ordinea, au chemat populaţia sa salveze "democraţia in pericol". 

Minerii din Valea Jiului le-au urmat îndemnul. Doar două zile, 14 si 15 iunie, au stăpânit aceştia Capitala, unde s-au substituit oricărei autorităţi legale. Suficient cât să lase în urma lor 1.300 de răniţi, peste o mie de oameni reţinuţi abuziv şi cel puţin şase morţi. Universitatea profanată, sediile partidelor de opoziţie şi ale ziarelor independente devastate completează tabloul invaziei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o decizie care impunea României să continue investigaţiile în acest dosar, iar fostul procuror general, Laura Codruţa Koveşi, recunoştea că ancheta privind mineriada a fost "una dintre cele mai mari neîmpliniri din întreaga istorie a Ministerului Public".