Numele lui Mugur Călinescu a intrat pentru totdeauna în istoria eroismului, a luptei omului cu un dușman crud, mult mai puternic, dar care nu l-a înfricoșat.
Numele lui Mugur Călinescu a intrat pentru totdeauna în istoria eroismului, a luptei omului cu un dușman crud, mult mai puternic, dar care nu l-a înfricoșat. El nu este numai un erou român, el este un exemplu universal pentru toți oamenii care luptă pentru cauza justă a libertății și demnității. În final, a plătit cu viața curajul de a gândi și de a acționa pentru dreptate și adevăr.
Mugur Călinescu s-a născut pe 28 mai 1965 la Botoșani. În 1981, pe când avea 16 ani, elev în clasa a XI-a la liceul "August Treboniu Laurian" din orașul natal, s-a decis că existența sa și a celor din jur, într-o țară condusă de un regim comunist sălbatic, nu mai putea continua așa. Și a decis să protesteze. Povestea emoționantă a lui Călinescu a fost spusă public la începutul anilor 1990, în primii ani ai libertății recîștigate în decembrie 1989, de jurnalistul, scriitorul și istoricul Constantin Iftime, care a reluat-o acum. "Era un copil în anul III de liceu, era la liceul Laurian, fusese anterior la liceul Eminescu. A dat examen la specialitatea matematică-fizică, era la o clasă bună. Părinții lui erau despărțiți, tatăl lui era înstărit, lucra la o fabrică de confecții și era confecționerul care făcea tiparele. Avea bani, era un croitor de calitate. I-a cumpărat băiatului un casetofon japonez cu care asculta "Europa liberă", iar mama lui nu știa. Era un băiat dezghețat, asculta muzică, citea cărți, avea curiozități."
În noaptea de 12 spre 13 septembrie 1981, Mugur iese din casă hotărât să dea glas nemulțumirilor sale. S-a îndreptat spre un panou de metal care împrejmuia un șantier și a scris o lozincă în care făcea apel la oameni să se opună condițiilor de viață din ce în ce mai grele. Astăzi ni se pare de necrezut ca scrisul unor cuvinte pe un zid să fie considerat un act de mare curaj. Însă în timpul comunismului era, atunci când majoritatea oamenilor erau terorizați și preferau să tacă. Constantin Iftime. "De unde i-a venit ideea? De la el. Avea o cretă care nu se ștergea ușor, cretă de silvicultor. Și a început să scrie lozinci, primele lozinci le-a scris pe niște panouri de metal pentru șantier. Erau lozinci care porneau de la condiția materială precară. Mama lui era vânzătoare la magazinul central și avea un salariu mic. Se pare că erau foarte multe discuții în familie referitoare la bani. Maică-sa era continuu presată, i se tăia cam 30% din salariu, era perioada în care începuseră să taie salariile."
Au urmat alte 31 de nopți în care Mugur Călinescu a continuat să-și strige nemulțumirile pe pereții clădirilor din oraș. Una dintre clădiri a fost chiar sediul județean al organizației PCR. A scris pe ziduri, pe panouri, pe borduri. Securitatea locală a intrat în alertă maximă. Lozincile apăreau în alte locuri din oraș în care se așteptau membri aparatului de represiune și ele erau șterse imediat. Acolo unde nu s-au putut șterge, locul a fost vopsit. Au fost mobilizate toate cuiburile de turnători de la fabricile din oraș. În efortul disperat de a-l captura pe acel îndrăzneț, Securitatea a verificat cărțile de imobil ale blocurilor de apartamente, a cerut toate scrisorile pe care oamenii le trimiteau la partid. S-au analizat 47.000 de probe grafologice, grafologul angajat afirmînd că autorul era un intelectual sau un inadaptat. S-au organizat pânde și patrule nocturne prin oraș cu câini. Și nu mică i-a fost mirarea unei patrule care, în noaptea zile de 18 octombrie 1981, a observat un tânăr cu o cretă în mână scriind ceva pe un zid.
Constantin Iftime a rememorat ce a urmat. "Nu are nicio reacție. Este luat, recunoaște totul de la început. Maică-sa nu știe, intră în panică, dă telefoane peste tot. Abia a doua zi i se spune. El a stat în noaptea aceea încontinuu la anchetă, a povestit tot. L-au dus de la început la Securitate care era interesată cine era în spatele lui. Nu l-au bătut, culmea, tatăl lui l-a amenințat, Securitatea nu. L-au anchetat oameni care știau ce se întâmpla în mediul elevilor, ei voiau să scoată ceva de la el cu binișorul. I-au așezat însă o lumină puternică în față și securistul stătea în spatele luminii. Să stea ore întregi cu lampa în ochi înseamnă că l-a încălzit, el având deja un început de febră, avea un început de leucemie. Cred că avea o perioadă de tulburări hormonale pe un fond de stres foarte mare. Eu spun că fost omorât de Securitate. Era un om sensibil, băgat într-un cerc atât de vicios. Era un băiat harnic, silitor, un adolescent, tratat ca un obiect de toți."
Profesorii l-au condamnat, tatăl l-a bruscat pentru că îi amenința cariera, mama suferise o puternică traumă. Părăsit de familie, izolat de colegi și vecini, marginalizat împreună cu mama sa, Mugur Călinescu moare pe 14 februarie 1985 la vârsta de 19 ani, bolnav de leucemie. Posteritatea îi este recunoscătoare prin acordarea titlului de luptător împotriva regimului totalitar. Iar o piesă de teatru și un film, ambele denumite "Tipografic Majuscul", și un roman și-au asumat misiunea memorializării sale.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved