Deși porțile tuturor muzeelor din România sunt închise zilele acestea, Muzeul de Artă Populară din Constanța demarează un nou proiect.
Deși porțile tuturor muzeelor din România sunt închise zilele acestea, Muzeul de Artă Populară din Constanța demarează un nou proiect. Sub genericul "Scoarțe românești din patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța", sunteți invitați să descoperiți, în fiecare lună, pe pagina de Facebook a instituției, dar și pe site-ul acesteia, imaginea unei țesături alături de o fișa analitică. Și, pentru a vă convinge să vă opriți în acest muzeu când veți veni pe litoralul românesc al Mării Negre, vom face un tur virtual.
Ioana Tompe, muzeograf la Muzeul de Artă Populară din Constanța, spune că vom cunoaște o instituție care nu prezintă doar tradițiile și istoria Dobrogei, ci a întreg spațiului românesc.
Expoziției permanente i-am dat un caracter național. Prezentăm toate zonele etnografice ale țării: Transilvania, Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea și principalele meșteșuguri care ne definesc civilizația românească. Clădirea este prima primărie a orașului Constanța, Palatul Comunal, ridicată în anul 1826, după planurile arhitectului Ioan Socolescu, un arhitect care a conceput multe clădiri de patrimoniu în România, într-un stil neoromânesc.
Este o îmbinare între arhitectura veche, cu coloane, cu capiteluri și stilul brâncovenesc. Primăria a funcționat o scurtă perioadă, apoi a fost Palatul Poștelor. Muzeul e deschis cu prima expoziție prezentând arta Dobrogei, în 1871. Am reușit să alcătuim o colecție care vizează Dobrogea, românii dobrogeni care au viețuit pe malul Dunării, din satele de la Ostrov până la Hârșova, reflectând caracterul multicultural al zonei."
După alcătuirea colecției dobrogene, atenția a fost îndreptată către celelalte zone etnografice ale țării, spune Ioana Tompe. "Prin urmare, avem o colecție de costume populare din toate zonele țării, care prezintă tipologia portului românesc. Avem obiecte de decor al interiorului, țesături din toate zonele etnografice, iar în expoziția permanentă se prezintă specificul fiecărei zone.
Avem țesături din bumbac și din borangic, ștergare, fețe de masă, cearceafuri. Avem podoabe pe care le purtau românii. La parter, spațiul este rezervat prezentării expoziției de icoane țărănești pictate pe sticlă. Este o colecție foarte valoroasă cu icoane provenite din cele mai mari centre de iconari, care au funcționat în Transilvania de la începuturi. Prezentăm într-o evoluție cronologică și stilistică acest meșteșug. Avem o sală rezervată obiectelor de cult, icoane pictate pe lemn, icoane realizate de dobrogeni și influențate de vecinătatea lipovenilor, reprezentată în nordul Dobrogei, și de icoanele grecești."
Pictura pe sticlă, atât de apreciată, se realiza numai în Transilvania. Regiunea a făcut parte din Imperiul habsburgic, mai târziu austro-ungar, spune Ioana Tompe, muzeograf la Muzeul de Artă Populară din Constanța, care ne ajută să înțelegem originea acestui meșteșug.
"Românii nu aparțineau religiei de stat și nici limba nu era oficială. Li se dărâmaseră bisericile, iar, atunci, românii au fost nevoiți să-și picteze icoanele în propria gospodărie. Așa a apărut fenomenul pictării icoanelor țărănești pe sticlă în Transilvania. Meșteșugul a pornit din satele Nicula și Gherla, de lângă Cluj, odată cu apariția obținerii manufacturiere a sticlei.
Era nevoie de o zonă împădurită, ca să ai lemn pentru topirea nisipului de siliciu și să obții manual plăcuțele de sticlă. Privite în lumină, icoanele prezintă denivelări, bule de aer, ceea ce arată obținerea și, apoi, prelucrarea manuală a sticlei. Fenomenul icoanelor pe sticlă îl observăm numai în Transilvania. Au fost foarte multe centre, care s-au răspândit în toată Transilvania pornind din jurul Clujului, însă numai acolo s-a întâlnit icoană țărănească pe sticlă.
Există în muzeu secțiuni care reconstituie gospodăria țărănească, dar și uneltele și obiectele din aceasta. O secțiune bogată este cea a vaselor. Unele din lut, altele din metal. Ioana Tompe, muzeograf la Muzeul de Artă Populară din Constanța.
"Ceramica a cunoscut în Dobrogea o mai puțină dezvoltare decât în celelalte zone ale țării. Deși paradoxal noi avem o tradiție foarte îndelungată a ceramicii, ceramica grecească și romană, ea s-a putut dezvolta atât timp cât aceste orașe de pe litoral au fost guvernate de o administrație sigură: romană sau grecească. În Evul Mediu, în epoca modernă, când peste teritoriul Dobrogei s-au desfășurat multe războaie, când Dobrogea a fost inclusă în Imperiul Otoman, nu s-a mai putut practica ceramica, meșteșugul olăritului, fiindcă acestea sunt produse perisabile.
Un popor care poate prezenta o evoluție în timp a ceramicii este un popor care-și dovedește stabilitatea și continuitatea pe vatra satului. Vasele metalice pe care le prezentăm în expoziție sunt comune întregului spațiu balcanic, care a avut soarta economică și politică a Dobrogei. În primul rând, sunt din metal fiindcă nu se sparg. Ele sunt din aramă cositorită. Noi am adunat în această locuință ideală și vasele românilor, și ale aromânilor, și ale turcilor și tătarilor. Diferențele se pot vedea în stilul decorativ."
În acest muzeu au ajuns turiști din toate părțile lumii. Aceștia s-au bucurat de prezentări detaliate în principalele limbi de circulație internațională, într-o vizită, în medie, de 30 de minute. În prezent, vizita dumneavoastră poate dura cât doriți, fiindcă muzeul și-a deschis porțile virtual. Pe pagina acestuia, dar și pe paginilor rețelelor de socializare puteți vedea obiectele, alături de o descriere. Nu lipsesc nici obiceiurile populare despre care echipa muzeului scrie pe larg, ilustrându-le cu imagini ale obiectelor adunate în colecții.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved