Niculiţel

În partea de nord a Dobrogei, aproape de malul Dunării de de Delta Dunării, se află o localitate cunoscută în rândul românilor mai ales datorită podgoriilor de aici - Niculiţel. La vreme de toamnă, zona Niculiţelului  îi invită pe vizitatori la drumeţii pe culmile domoale ale Munţilor Măcinului, după cum am aflat de la jurnalistul Paul Alexe, care a făcut aici documentare amănunţită 

"Această zonă este un fel de comoară ascunsă din nordul Dobrogei. Nu este niciun secret, nordul Dobrogei este una dintre cele mai importante și atractive zone cu potențial turistic pentru România. Totuși, este evident că interesul turiștilor se apleacă în special spre partea de est, adică de ceea ce cunoaștem sub numele de Delta Dunării. 

Dacă, însă, privim dinspre Tulcea şi ne hotărâm să mergem spre vest, spre Parcul Național Munții Măcinului, vom întâlni în drumul nostru o altă zonă, pe care, în general, românii o asociază cu celebrul vin produs pe aceste dealuri din jurul comunei Niculițel, mai exact pe Dealurile Niculițelului. Zona este de o frumusețe rară, brăzdată de păduri compacte ce adăpostesc o varietate de nedescris de plante și viețuitoare, o adevărată mină de aur pentru fotografii amatori și profesioniști."

Până la o degustare de vinuri locale, la una din cramele aflate în zonă, avem însă de vizitat un obiectiv special  "Este vorba despre Basilica Paleocreștină de la Niculițel, inclusă pe lista monumentelor istorice de valoare națională excepțională, reprezentativă pe plan universal pentru civilizația României, din câte ştiu, un loc de o valore unică în Europa. În anul 2016, a fost finalizat proiectul de reabilitare şi modernizare a acestui ansamblu arheologic, cu bani proveniţi de la Uniunea Europeană, iar acum zidurile basilicii, martiriconul şi podeaua de cărămidă a mormântului mai vechi sunt excelent puse în valoare de o structură modernă, luminoasă şi aerisită. 

Nu intru în povestea descoperirii acestui loc de însemnătate arheologică și istorică extrem de importante, la începutul anilor 1970. La momentul respectiv, cripta era neprofanată, nu fusese niciodată deschisă și păstra forma și caracteristicele inițiale construirii sale, la începutul secolului IV d.Hr., în interior aflându-se rămășițele a șase martiri, patru la nivelul superior, alți doi la cel inferior. Istoricii au stabilit că rămășițele celor patru martiri aflați într-un sicriu comun, din lemn de stejar, la nivelul superior al criptei, aparțin lui Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos, nume cu forme grecești, pe care Biserica Ortodoxă Română îi prăznuiește sub numele de Zotic, Atal, Camasie și Filip. 

Despre aceștia se știe că au propovăduit creștinismul în rândul trupelor romane, aflate în cetatea Noviodunum (oraşul Isaccea de astăzi, situat pe malul drept al Dunării - n.r.), fiind uciși la data de 4 iunie, asupra anului martiriului planând neclarități."

Pe lângă basilica de la Niculiţel, într-un circuit ecumenic ar trebui incluse şi mănăstirile Cocoş, Celic Dere şi Saon, Iar dacă am vizitat zona Niculiţelului, este greu de crezut că nu ne vom opri pentru a admira frumuseţile naturale, după cum subliniază şi jurnalistul Paul Alexe  "Zona Niculițel merită vizitată și pentru frumusețea sa peisagistică, pusă în valoare de existenţa unor puncte de belvedere a depresiunii Niculiţel, precum şi a Luncii Dunării. Relieful zonei este caracterizat prin altitudini maxime de aproape 300 de metri, prin prezenţa culmilor rotunjite, a abrupturilor stâncoase şi a versanţilor accentuaţi, în special în partea nordică. Iubitorii de plimbare în natură au la dispoziție un atractiv traseu turistic, în lungime de 9 kilometri, un traseu de dificultate medie, care poate fi realizat în 3-4 ore. Traseul ocolește localitatea Niculițel, pe creasta dealurilor, de la nord la sud, oferind locuri de belvedere de unde se poate admira panorama Dunării, Mănăstirea Saon și cele trei lacuri din apropiere: Telincea, Rotundu și Gorgonel."