Costumele populare româneşti revin la modă. Strânse la gât, cu cheiţă, cum se spune sau nu, încreţite sau drepte, mai simple sau mai elaborate, iile româneşti capătă o nouă viaţă.
Costumele populare româneşti revin la modă. Strânse la gât, cu cheiţă, cum se spune sau nu, încreţite sau drepte, mai simple sau mai elaborate, iile româneşti capătă o nouă viaţă.
Născută într-o familie din Bistriţa Năsăud în care cusutul iilor era meseria casei, Virginia Linul are astăzi o casă muzeu şi a adunat în jurul ei 50-60 de femei cu care lucrează. Dar recunoaşte că şi-a recăpătat încrederea în valoarea muncii ei după prezenţa României în 1999, la Washington Smithsonian Folklife Festival, cu costume populare, bucătărie tradiţională şi folclor. Virginia Linul ne-a spus că meseria sa este una de mare responsabilitate "Am făcut întâi costume populare de la noi din zonă, din Bistriţa Năsăud, pe urmă am confecţionat şi costume din alte zone ale ţării, tehnicile de lucru find asemănătoare, doar modelele diferite. Dar cu o mare seriozitate şi o cercetare prealabilă, atât în muzee, cât şi în sate. Nu fac pentru ansambluri orice costume, să fie acolo. Eu nu fac imitaţii de costume populare, ci am mare responsabilitate pentru generaţiile viitoare, pentru că eu ştiu că dacă noi copiii ni-i îmbrăcăm cu imitaţie de ie, ei când cresc o să creadă că aia e ce trebuie. Noi, ca părinţi, avem o responsabilitate pentru generaţiile viitoare să-i îmbrăcăm corect: un costum popular să fie autentic românesc, să fie cusut manual, ca unui copil să îi rămână ideea că aşa este costumul popular românesc."
Virginia Linul ne-a mai spus că ţara noastră are 450 de zone etnografice şi tocmai de aceea trebuie să le respectăm şi să le păstrăm reprezentativitatea. Iar apoi ne-a spus cum a prins aripi noi costumul popular românesc: "În 2011 a venit un designer francez Philippe Guiller, care a lucrat la Ambasada Franţei din România, director cultural. A vizitat România, s-a îndrăgostit de România şi de tot ce e frumos. El a ştiut să vadă arta în fiecare lucru, în fiecare podoabă şi a scos-o pe scenă. Şi a făcut o colecţie care s-a numit 100%.ro. prejudecăţi. Datorită acestui străin care a venit şi a lucrat cu mine, 60% din colecţie s-a lucrat aici, s-a lucrat cu meşteri din Maramureş, cu meşteri din Bucovina, cu meşteri de la Braşov, cu meşteri din Oltenia, a lucrat cu meşteri români din întreaga ţară şi a pus în valoare arta populară românescă. Şi datorită promovării acestui eveniment au venit televiziunile, au făcut promovare şi au început să poarte vedetele, o ie de Ziua României, un element din costumul popular şi după un an, a început Andreea Tănăsescu, fondatoarea paginii La Blousee Roumaine, să promoveze pe Facebook ia românească şi să creeze evenimente peste tot."
O altă prezenţă remarcabilă a costumelor populare online o repezintă asociaţia Semne cusute, care din luna iunie a acestui an, este prezentă pe Google Arts and Culture cu expoziţia "Îmbrăcate în povești", prin care explorează meșteșugul țesutului de cămăși tradiționale românești și prezintă poveștile brodate în material, decodificând fiecare culoare și simbol. Este o călătorie la granița dintre artă și tradiție. Ioana Corduneanu, iniţiatoarea asociaţiei "Semne cusute" ne-a vorbit despre îndeletnicirea de a coase o ie, ca despre o poveste de dragoste: "Sper că din ce în ce mai mult vom lăsa în urmă materialele ieftine şi vom alege să coasem ca şi străbunicile noastre, cu in, cu cânepă, cu mătase şi cu lână, pentru că sunt materiale mai sănătoase şi pentru noi şi pentru planetă. Sunt materiale mai preţioase, mai nobile, aşa cum merită cămăşile noastre. Cămăşi tradiţionale înseamnă şi cămăşi încreţite la gât, cămăşi drepte, poale şi fuste mai rar, dar cu siguranţă sunt doamne care doresc să-şi completeze portul, să-şi întregească portul."
Tot de la Ioana Corduneanu am aflat că doamnele din comunitatea "Semne cusute" cos ii în special de drag: "În mare parte le cos de plăcere, pentru că broderia este o artă şi o relaxare. Le cos pentru ele, pentru a avea ce să îmbrace, le cos pentru a-şi îmbrăca familia, pentru cei dragi, cei prieteni, iar cele mai geneoase le cos pentru a le arăta în cadrul expoziţiilor noastre: IA Aidoma, Ia Aievea, Măiestr-Ia, expoziţii care acum devin şi virtuale."
Orice femei doreşte să se alăture cusătoarelor de ii nu are de făcut decât câţiva paşi simpli, după cum ne-a spus Ioana Corduneanu: "Pe Google, tastând semne cusute, vor găsi acolo blogul, vor găsi grupul de lucru de pe facebook, "semne cusute în acţiune" şi tot ce trebuie să facă este să intre în acest grup de cusut, să studieze puţin ceea ce s-a discutat, ceea ce s-a făcut, să îşi exprime dorinţa (n.r. de a ni se alătura) să spună de ce sunt acolo, ce vor să facă, ce vor să coase şi vor primi ajutor. Simbolurile sunt universale, sunt un limbaj vizual, pe care îl înţelege toată lumea. Dacă este ceva specific românesc este gramatica, felul de a pune aceste litere în propoziţii. Asta ne face unici. Şi putem deosebi o cămaşă românească de toate cămăşile vecinilor noştri, mai mult, putem deosebi o cămaşă atât de precis încât să aflăm satul, dacă nu regiunea în care ea a fost cusută. Şi sunt doamne din Olanda, din Bulgaria, din Japonia, care sunt interesate şi cos, pentru că îşi dau seama că nu este vorba strict de o cămaşă românească, valorile pe care cămaşa noastră le transmite sunt valabile şi universale în orice moment şi acum şi în trecut şi în viitor."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved