Debutul anului 2018 a adus o serie de schimbări în sistemul fiscal din România. În rubrica noastră, vom studia câteva dintre aceste modificări şi reacţiile mediului de afaceri şi organizaţiilor sindicale.
Debutul anului 2018 a adus o serie de schimbări în sistemul fiscal din România. În rubrica noastră, vom studia câteva dintre aceste modificări şi reacţiile mediului de afaceri şi organizaţiilor sindicale.
Ne vom referi întâi la impozitul pe venit. Acesta a scăzut, începând cu întâi ianuarie, de la 16 la sută, la 10 la sută. Printre categoriile vizate se află, întâi, salariile şi veniturile asimilate salariilor. Urmează activităţile independente, veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, precum cele din chirii, apoi cele din activităţi agricole, silvicultură sau piscicultură.
Impozitul se aplică şi pensiilor, dar limitat. Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea, din pensia totală, a sumei neimpozabile de 2.000 lei (aproximativ 425 de euro). Mai concret, pensiile sub 2000 de lei pe lună nu se impozitează.
Dacă întreprinzătorii şi sindicatele nu s-au plâns de scăderea impozitului pe venit, nu acelaşi lucru se poate spune despre reprezentanţii autorităţilor locale. Bugetele primăriilor primesc o anumită cotă din impozitul pe venit al cetăţenilor, de 20 până la 40 la sută, bani care merg, în bună parte, spre investiţii de interes local. Astfel, scăderea impozitului pe venit ar putea avea consecinţe serioase la nivel local. Ar fi afectate, de pildă, lucrările de modernizare a unităţilor de învăţământ sau a celor sanitare subordonate autorităţilor locale.
Măsura cea mai controversată a autorităţilor române se referă la contribuţiile la sistemul asigurărilor sociale pentru salariaţi. Până la sfârşitul lui 2017, o parte a acestora era plătită de angajator, iar alta, de salariat. De la întâi ianuarie, contribuţiile sociale trec în sarcina salariatului. În continuare totuşi, aceste sume sunt reţinute şi virate tot de către angajatori. Ele ajung la 35 la sută din salariu şi merg către sistemul de pensii şi către asigurările de sănătate. În sarcina angajatorului mai rămâne doar aşa‑numita "contribuţie asiguratorie pentru muncă", în cotă de 2,25 la sută. Ea înlocuieşte patru foste contribuţii sociale de volum mai mic, şi anume contribuţia la fondul de şomaj, contribuţia pentru concedii medicale, contribuţia pentru riscuri profesionale şi contribuţia pentru creanţe salariale.
Mutarea către angajat a principalelor contribuţii sociale a fost criticată atât de reprezentanţii patronatelor, cât şi de sindicate. Angajatorii s-au plâns că nu înţeleg motivaţia măsurii şi că implicaţiile acesteia sunt greu de prevăzut. Cât priveşte sindicaliştii, aceştia au atras atenţia că transferul amintit elimină principiul solidarităţii şi responsabilităţii sociale pe care se bazează construcţia sistemelor de securitate socială, la care, în toată Europa, contribuie atât angajatorii, cât şi angajaţii.
Fapt este că, pentru a nu fi afectate veniturile nete ale salariaţilor, mulţi angajatori din public şi privat au crescut salariile brute cu procente care să compenseze efectele negative ale măsurii. A contat, în acest sens, şi faptul că, de la întâi ianuarie 2018, salariul minim din România a crescut la 1900 de lei pe lună, deci la puţin mai mult de 400 de euro.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved