Şi la nivel geopolitic, zidul poate fi o noţiune pozitivă dar şi negativă.
Şi la nivel geopolitic, zidul poate fi o noţiune pozitivă dar şi negativă. Zidul apără oamenii adunaţi într-o familie sau societate dar îi ŞI poate izola pe oameni, îi poate ţine închişi sau divizaţi. Chinezii au ridicat singura construcţie umană vizibilă de pe Lună, un zid uriaş, pentru a se izola de lumea exterioară şi de pericolele ei. Romanii au ridicat ziduri de apărare dar şi de civilizaţie şi cultură. Şi poduri au ridicat romanii. Evul Mediu este o perioadă a zidurilor şi a cetăţilor, dar cel mai cunoscut şi mai traumatizant zid contemporan este Zidul Berlinului. Cu această adevărată "cortină de fier", ridicată în inima Europei, zidul devine un factor internaţional de divizare, de separare până la izolare a unor ţări sau blocuri de ţări, cu tot cu popoarele şi cu toţi oamenii care trăiesc acolo. Construcţia europeană se bazează pe dispariţia zidurilor, a restricţiilor şi a divizării.
Marile realizări ale filosofiei europene se numesc libertăţi, de circulaţie, pentru oameni, pentru bani, pentru mărfuri. În acelaşi timp, ca pol de prosperitate, spaţiul comunitar a devenit o atracţie excepţională pentru toate continentele şi regiunile lumii. Mediterana, "mare nostrum" a romanilor, a transformat această denumire, de-a lungul timpului, în revendicare, fie de la nord, din Europa, fie de la sud, din Africa. În a doua parte a anului 2015 şi începutul lui 2016, fluxul de oameni care încercau să intre în Grecia, venind de pe coastele asiatice ale Mediteranei, a prins Europa nepregătită.
Decizia comunitară s-a lovit de această problemă umanitară, de situaţia concretă din diferite puncte nevralgice ale noii rute pentru refugiaţi, deschise pe continentul european. Este momentul în care Ungaria a decis să ridice un gard de protecţie, un zid de netrecut, pe frontiera cu Serbia, tocmai pentru a împiedica trecerea masivă a frontierei de către migranţii noului val. În septembrie 1989, Ungaria a îndepărtat gardul de sârmă de la frontiera cu Austria, parte a "Cortinei de Fier" ce a izolat Vestul capitalist de Estul comunist, permiţând refugiaţilor est-germani de pe teritoriul său să treacă în Occident. A fost prima deschidere oficială în zidul Războiului Rece, care a dus, peste două luni, la căderea Zidului Berlinului. 26 de ani mai târziu, Ungaria ridica un zid de sârmă pe frontiera sa sudică, devenită frontieră europeană. Era momentul în care Siria era răvăşită de lupte, era vârful experienţei ISIS, moment în care oamenii fugeau să scape cu viaţă. Soluţiile europene pentru această situaţie teribilă au fost departe de a fi ideale dar s-au făcut eforturi fantastice pentru a uşura suferinţa oamenilor, peste un milion, veniţi numai în 2015. În prezent, migraţia continuă, oamenii vor să plece iar Germania rămâne ţinta aşteptărilor şi a speranţelor.
Dacă Europa face eforturi şi cheltuieli pentru a rezolva criza umanitară a refugiaţilor, alţii încearcă să profite de pe urma acestei tragedii. Şi nu ne gândim la profitorii care împânzesc coastele Turciei sau Libiei, generând situaţii de-a dreptul inumane, ci chiar de state care atrag refugiaţii în acţiuni împotriva statelor europene. După răpirea disidentului Roman Protasevici, în urma unui act de piraterie aeriană, Belarus a devenit punct de primire a refugiaţilor, deşi se află departe de malurile Mediteranei, de prima linie a migraţiei spre Europa. Refugiaţii au fost lăsaţi să vină în număr mare în Belarus, pentru a apărea, apoi, la frontiera cu Polonia. Acolo este frontiera Uniunii Europene cu fostul spaţiu sovietic, cu Belarus, o fostă republică unională, condusă autorahic şi dictatorial. Asia şi Africa sunt departe dar, totuşi, oameni veniţi de acolo, unii tineri şi copii, au ajuns la această frontieră ca un zid, îmbrăcată în sârmă ghimpată. Nu are cum să fie o nouă rută spre Europa ci pare mai degrabă un desant, o acţiune împotriva Uniunii Europene, care aplică o serie de sancţiuni împotriva Belarus. Astfel, migranţii devin o masă de presiune, deplasarea lor nu mai este una naturală ci devine o acţiune politică evidentă. S-a anunţat că Belarus a evacuat miile de refugiaţi de la frontiera cu Polonia dar a fost deja trecut un prag, acela al manipulării cu scop politic, într-un fel de război informal, de alt tip, hibrid, a unor grupuri de oameni, de refugiaţi, de folosire a unor situaţii umanitare ca mijloc de presiune asupra unor ţări civilizate care fac din drepturile omului un principiu esenţial bază al societăţii omeneşti.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved