Opt lăcaşuri de cult amplasate pe o suprafaţă de opt kilometri pătraţi, din zona veche a oraşului Constanţa, aflat pe ţărmul Mării Negre, vorbesc despre istoria milenară a convieţuirii mai multor etnii şi confesiuni religioase, pe aceste meleaguri
Opt lăcaşuri de cult amplasate pe o suprafaţă de opt kilometri pătraţi, din zona veche a oraşului Constanţa, aflat pe ţărmul Mării Negre, vorbesc despre istoria milenară a convieţuirii mai multor etnii şi confesiuni religioase, pe aceste meleaguri. L-am invitat alături de noi pentru a ne spune povestea acestor monumente pe Valentin Coman, ghid de turism: "Practic, acest octogon spune povestea orașului Constanța din momentul în care sultanul decide să construiască o linie de cale ferată (n.r. 1860) și un sat aproape de pescari și păstori devine o comunitate exuberantă, optimistă și care dezvoltă încredere în viitor, mai degrabă. Așa se face că la Constanța apar comunitățile greacă, armeană, evreiască. Ulterior, după ce trece Războiul de Independență și aici ajunge administrația românească, pe cale naturală crește și comunitatea românească și, evident, fiecare din aceste comunități pomenite își avea în primul rând lăcașul de cult, cele mai vechi fiind Biserica greacă Metamorfosis, construită la mijlocul secolului 19 în timpul unui sultan foarte deschis. De altfel, se și spune că terenul pe care a fost construită această biserică, cu alte cuvinte un lăcaș de cult creștin, a fost donat de sultanul Abdul-Aziz (n.r. al 32-lea sultan otoman al Imperiului Otoman). De asemenea, oarecum din aceeași perioadă, datează și Geamia Hunkiar, cel mai vechi lăcaș de cult musulman de la Constanța, însă, atenție, având și ea o poveste în spatele poveștii, căci a fost construită pe locul unei alte geamii și mai vechi, având și ea o poveste și mai veche."
Urmărind succesiunea istorică Valentin Coman a adăugat "Majoritatea celorlalte lăcașuri de cult pe care le regăsim în acest moment în Orașul vechi, în Constanța aceea frumoasă, colorată, diversă, cosmopolită, creată între 1860 și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, aparțin comunităților care au prins rădăcini în această perioadă. Comunitatea bulgărească, pe care, din păcate, istoria a hotărât să o pierdem atunci când între statul român și statul bulgar a intervenit un tratat, Tratatul de la Craiova, legat de o poveste mai veche a Cadrilaterului, când comunitatea bulgărească părăsește aproape în întregime Dobrogea. Avem Sinagoga Mare, astăzi încă în picioare, din păcate grav avariată şi probabil că a ajuns în această situație pentru că frumoasa comunitate evreiască de negustori de la Constanța s-a rărit încet, încet şi vremurile negre ale celui de-al Doilea Război Mondial au rărit-o și mai mult. Cei aproape 40 ... 50 de oameni care astăzi compun comunitatea evrească n-au mai avut putere să aibă grijă de lăcașul lor de cult, al doilea din oraș, pentru că Sinagoga Mare, chiar așa avariată cum este, spune povestea unei sinagogi și mai vechi, Sinagoga așkenază, al cărui spațiu n-a mai fost ocupat, chiar dacă ea a dispărut, a fost lăsată așa ca să existe o amintire, pe lângă Sinagoga Mare.
Avem Biserica Armenească și ea spunând o poveste, pentru că practic biserica pe care o vedem noi astăzi este fosta școală armenească. Biserica acestei comunități frumoase de negustori, care a lăsat și câteva clădiri excepționale, între care merită să amintim Casa cu Lei, probabil a treia cea mai frumoasă și mai reprezentativă clădire de patrimoniu din Constanța. Ei bine, această comunitate a avut o bisericuță de lemn, pierită într-un incendiu devastator. Şi atunci comunitatea a decis ca jumătate din școală să fie transformată în biserică. Astfel, clădirii i s-a atașat o clopotniță mică și frumoasă din piatră și a plecat mai departe să-și urmeze această misiune spirituală."
Și încă mai sunt povești, căci, după cum ne-a asigurat interlocutorul nostru, sub aceste clădiri sunt vechile basilici ale Tomisului. Şi Valentin Coman a continuat: "Evident că avem două probabil cele mai impunătoare lăcașe de cult aici, la Constanța, Catedrala Sfinții Petru și Pavel, primul lăcaș de cult ortodox în limba română, construit undeva la sfârșitul secolului 19, de asemenea, cu o poveste fabuloasă, de asemenea, reușind să înfrunte zilele vitrege ale războaielor, la un moment dat ea fiind grav avariată în cursul unui bombardament. Dar avem și Moscheia Carol I, singura moscheie cunoscută ce poartă numele unui creștin, regele Carol I. De altfel, i se spune și Moschia Regelui, un gest pe care atunci, în perioada regală, regele Carol Întâi l-a făcut către populația Dobrogei, amintindu-i că suntem toți aici cetățeni, frați, egali, toleranți, înțelegători unii cu alții și mai degrabă dornici să trăim bucuroși împreună decât să ne despărțim. Moschea este prima clădire din beton armat construită în România la dorința regelui și un cadou făcut comunității musulmane din Dobrogea de astăzi, de altfel, este lăcașul de cult care a fost deschis tot timpul vizitatorilor. Nu putem să nu adăugăm și superba biserică catolică Catedrala Romano-Catolică, Sf. Anton de Padova, ridicată și ea pe locul unei biserici catolice mai vechi.
Fiindcă, așa cum vă spuneam, pe la 1860 aici au venit britanicii care au început să construiască o linie de cale ferată între Constanța și Medgidia și apoi au lungit-o până la Cernavodă. Această catedrală catolică a crescut foarte greu, s-a ridicat cu multe, foarte multe eforturi, cu foarte multe donații. Dar chiar așa, povestea ei este cu atât mai frumoasă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a atât de de de solidă și de frumoasă a fost considerată și de protectoare a fost considerată această clădire, încât trupele sovietice care au cucerit orașul au decis să o folosească drept depozit de muniție. Astăzi este o frumoasă catedrală care își urmează misiunea ei spirituală."
Poveşti cu farmec, despre istorie şi istorii, despre convieţuire paşnică, imbibate în miros sărat de Marea Neagră.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved