Oraşele Stalin

După 1945, victorioasa Uniune Sovietică în războiul împotriva Germaniei naziste ocupa jumătate din Europa şi-şi impunea propriul model politic, economic şi social. În acest model intra şi cultul conducătorului suprem, al lui Iosif Vissarionovici Djugaşvili sau Stalin. Propaganda comunistă cerea ca iubirea faţă de Stalin să nu aibă limite: de la oameni obişnuiţi şi până la proiecte grandioase şi chiar oraşe, numele lui Stalin era omniprezent. Conducerile comuniste din Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, România şi Ungaria au dat numele lui Stalin, "marele conducător", aşa cum îl denumea propaganda sovietică, unor oraşe semnificative. Modelul onomastic sovietic nu se limita însă doar la numele lui Stalin. Şi alţi lideri comunişti erau onoraţi astfel. În 1953, în RDG, oraşul Chemnitz primea numele de Karl Marx Stadt. În Iugoslavia, unde nu a existat un Oraş Stalin, actuala capitală a Muntenegrului Podgoriţa s-a numit, din 1946 până în 1992, Titograd, după numele liderului comunist Josip Broz Tito. În România, oraşul Oneşti a primit numele de Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar oraşul Ştei a fost denumit Dr. Petru Groza, după numele a doi foarte proeminenţi lideri comunişti români.

Nicolae Pepene, directorul Muzeului Judeţean  de Istorie din Braşov, a conceput proiectul oraşelor Stalin cu care în 2017, anul centenarului revoluţiei bolşevice, a câştigat finanţare din partea Uniunii Europene. L-am întrebat care a fost explicaţia pentru care Braşovul a devenit Oraşul Stalin.  "Există o explicaţie oficială pe care o găsim în presa vremii, şi anume aceea că muncitorii ceferişti s-au gândit să omagieze prietenia cu marele conducător, grija marelui conducător pentru poporul român, pentru muncitorii români. schimbând denumirea oraşului. De ce ceferişti? Se făcea cumva legătura cu marele conducător naţional Gheorghe Gheorghiu-Dej, ceferist. Totul a fost pus în acest cadru propagandistic. Schimbarea denumirii a avut loc în jurul datei de 23 august 1950, pe 22, iarăşi un moment simbolic pentru regimul comunist. Neoficial, din păcate memorialistica nu a înregistrat nimic. Ne putem închipui că a fost un gest de slugărnicie făcut de autorităţile locale pentru că deja era la modă preluarea denumirii de oraşul Stalin. Legăturile cu Uniunea Sovietică în viaţa culturală erau foarte prezente. Aveam deja din 1949 un monument al soldatului sovietic, în parcul central, ARLUS, Casa prieteniei româno-sovietice, era foarte activă în Braşov. Veneau scriitori din Uniunea Sovietică, se făceau schimburi de muncitori şi de profesori. Braşovul a fost un vârf de lance al propagandei, era un oraş muncitoresc foarte puternic. Deşi în timpul războiului fusese afectată de bombardamentele aliate, industria braşoveană rămăsese în picioare şi s-au făcut investiţii masive după preluarea puterii de către comunişti. Există şi o speculaţie a unor istorici braşoveni cum că ar fi fost un gest de umilire a populaţiei săseşti. Să nu uităm că până la venirea comunismului, Braşovul era un oraş săsesc foarte important."

Propagandiştii au fost aşa de zeloşi pentru ca oamenii să reţină noul nume încât pe muntele Tâmpa brazii au fost defrişaţi astfel încât de jos, din oraş, oricine să poată vedea noul nume. Harta europeană a oraşelor Stalin se întindea din Uniunea Sovietică şi până în centrul Europei. Nicio ţară care a aparţinut lagărului comunist nu s-a sustras de la acea practică, de a boteza un oraş cu numele lui Stalin. Nicolae Pepene a menţionat ce oraşe au intrat pe nedorita hartă a oraşelor Stalin, după 1945.  "Trebuie să plecăm din Uniunea Sovietică, pentru că de acolo a fost modelul. În primul rând, Volgogradul a devenit Stalingrad. Apoi, Doneţkul a fost denumit Stalino. Bineînţeles că după 1945, după ce sovieticii au ocupat Europa Centrală şi de Est, a existat cadrul propagandistic necesar. Oraşul Varna din Bulgaria a primit denumirea de Oraşul Stalin. Am început cu Varna pentru că bulgarii au fost primii care au schimbat denumirea unui oraş în Oraşul Stalin, în 1949. Şi nu au ales orice oraş, la momentul respectiv Varna era, după Sofia, cel mai important oraş al Bulgariei. Apoi a venit rândul Poloniei, un oraş muncitoresc foarte puternic într-o zonă industrială din Silezia, oraşul Katowice, care a devenit Oraşul Stalin. Polonezii au fost cei mai păcăliţi în această poveste pentru că au dat denumirea de Oraşul Stalin în 1953, puţin după moartea lui Stalin, dar au revenit la denumirea de Katowice mai repede decât alţii, în 1956. Un alt oraş care a primit denumirea Stalinvaros, Cetatea lui Stalin, a fost un oraş ridicat de la zero, un fel de oraşul Victoria de la noi, dar mult mai mare. A fost ridicat pe Dunăre, în Ungaria, actualul Dunaujvaros. Este un oraş metalurgic, cel mai impotant centru metalurgic al Ungariei. În Albania a fost un Oraş Stalin, un orăşel. Albanezii nu au ales un oraş important, Kuţova, un orăşel la sud de Tirana, oraş minier. În Republica Democrată Germană a existat un Oraş Stalin, Eisenhüttenstadt, un oraş muncitoresc, un oraş al metalurgiei. Interesant a fost că în Cehoslovacia nu a existat un Oraş Stalin, ci doar cartiere foarte importante în oraşe. Un cartier foarte important din Praga a primit numele Stalin, la fel un cartier important din Ostrava."

Oraşele Stalin au dispărut mai uşor sau mai greu, după cum au fost cricumstanţele din fiecare ţară. Katowice şi Varna şi-a reluat vechile nume în 1956, Braşovul în 1960, Eisenhüttenstadt şi Dunaujvaros în 1961. În acelaşi an 1961, Volgograd şi Doneţk au primit denumirile actuale, iar în 1991 Kuţova a fost ultimul Oraş Stalin care a renunţat la denumirea sa sovietică.