Mihai Eminescu a fost poet, prozator și jurnalist care pentru originalitatea creației literare a primit titlul neoficial de "poet național".
Este cea mai populară personalitate culturală din România, ziua sa de naștere, 15 ianuarie, fiind ziua culturii române. În cadrul concursului "Mari Români", organizat de postul public de televiziune din România în 2006, Eminescu a ocupat locul 3. Majoritatea referințelor la el sunt, pe bună dreptate, super-laudative, dar există și un mit Mihai Eminescu, așa cum și-a intitulat istoricul Lucian Boia cartea despre poet. Din nefericire, a existat și un pacient Eminescu nu doar un poet de geniu Eminescu. În scurta sa viață, de numai 39 de ani, poetul s-a luptat cu o boală mintală ale cărei cauze sunt disputate în lumea medicală, și a fost pacient al câtorva ospicii.
Eminescu a trăit între 1850 și 1889. S-a născut la Botoșani ca al șaptelea copil din cei unsprezece ai unui perceptor. Debutează în literatură la 16 ani, pe când era elev de liceu. Este student în drept și filosofie la Viena și Berlin însă nu-și termină studiile. Revenit în țară în 1874, la 24 de ani, se stabilește la Iași unde lucrează ca bibliotecar, profesor suplinitor, revizor școlar și jurnalist la cotidianul "Timpul" de orientare conservatoare. În paralel, are o ferventă activitate literară și publicistică oprită, din păcate, în anul 1883, la 33 de ani, din cauza declanșării bolii. Între multe poezii de mare impact asupra culturii române, Eminescu a scris poemul "Luceafărul", între 1873 și 1883, care are 98 de strofe.
Istoricii literari au încercat să afle cauzele bolii de care suferea Eminescu și care, în cele din urmă, i-a pus capăt vieții. Majoritatea sunt de acord că sursele indică o afecțiune mintală, însă în epocă nu s-a putut pune un diagnostic clar. Medicul Octavian Buda, profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" și psihiatru la Institutul Medico-Legal "Mina Minovici" din București a fost parte a unui colectiv de specialiști care a reexaminat cazul pacientului Eminescu.
"Profesorul Irinel Popescu și academicianul Eugen Simion au adunat un corp de medici care au discutat și acest caz. În această echipă au fost neurologi și psihiatri. Eu am făcut o introducere la ceea ce se numește în cultură "patografie", adică ideea de biografie medicalizată și felul în care o anumită boală de natură psihică poate sau nu să-și pună amprenta indiscutabil asupra biografiei unui personaj. De aici a apărut întrebarea dacă între operă și biografie, luând aceasta în considerare, putem face niște relații."
În vara anului 1883, Eminescu este internat în spital cu diagnosticul de "manie acută". A fost prima internare, el fiind tratat și în renumitul spital de boli nervoase "Mărcuța". Octavian Buda consideră că, în momentul de față, diagnosticul care se poate pune lui Eminescu este cel de bipolaritate.
"Există un diagnostic de care s-au ocupat unii, mă refer aici și la doctorul Ion Nica, el a scris o carte prin anii 70 "Eminescu, structura somato-psihică". Mai există un anatomo-patolog, Ovidiu Vuia, care s-a ocupat de aceasta. Eu aș merge pe ultimele puneri la zi clinice și diagnostice. Cred că acolo a fost vorba de o tulburare bipolară. Deci, în speță, a fost vorba de episoade de creativitate cu totul neobișnuită, cu elemente de agitație, însoțite de episoade depresive, care au un anume gen de comportament. Reperele biografice și tot ce s-a putut aduna despre el sugerează o instabilitate de ordin mental. Ca dovezi sunt acele internări care au avut loc la spitalul "Mărcuța" și apoi la ospiciul privat al doctorului Suțu, ospiciul "Caritatea" de pe strada Plantelor, acolo unde s-a produs și decesul lui. Ele sunt de natură să arate existența unor aspecte de ordin psihiatric."
Doctorul Buda a subliniat că între maladia mintală de care suferea Eminescu și tratamentul care i s-a administrat a existat o nepotrivire, una care însă nu este imputabilă celor care l-au tratat.
"Schimbă acestea genialitatea operei lui? În niciun caz! Dimpotrivă, aș spune. Există oameni cu o creativitate debordantă, ieșită din comun. Unul dintre aspectele care sigur vor rămâne ca o mare problemă este că legătura dintre Eminescu, ca pacient, și medicii care l-au tratat, în speță Suțu și ceilalți, trebuie privită în funcție de ceea ce s-a știut și s-a înțeles la momentul respectiv în psihiatrie. Dacă sub aspect diagnostic se pot găsi niște echivalențe în limbajul de astăzi, problema dramatică, după părerea mea, o reprezintă tratamentul. Eu consider că a fost realmente tratat cu mercur, care a fost gândit ca un fel de sedatie. Dar nu se știa la momentul respectiv exact cam care erau aspectele legate de intoxicația cu mercur și cred că ea i-a șubrezit enorm sănătatea. Abia foarte târziu s-a înțeles că folosirea cantităților mari de mercur sunt mai mult decât toxice și produc leziuni neurologice."
Mihai Eminescu este, fără îndoială, un mare creator al literaturii române moderne. Iar circumstanțele morții sale premature se regăsesc, din nefericire, și în alte cazuri celebre.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved