Pădurile virgine din România

Pădurile virgine sunt ultimele ecosisteme forestiere în care natura supravieţuieste în forma sa pură, fără a fi afectată semnificativ de intervenția omului. Dacă în restul Europei acestea aproape că s-au pierdut, în România mai există aproximativ 250 de mii de hectare. Din anul 2015 sunt protejate prin lege, pe măsură ce sunt înscrise în Catalogului Pădurilor Virgine și Cvasivirgine. În pădurea virgină arborii mor de bătrânețe, cad, se rup sau se usucă pe picior, iar lemnul mort rămâne acolo, hrănind ecosistemul pentru generațiile viitoare. În pădurea virgină trăiesc arbori de toate vârstele, de la sămânța abia încolțită, la cei care au atins limita fiziologică, asemenea unei comunități: copii, părinți și bătrâni care se sprijină reciproc, dând curs unei vieți armonioase și sănătoase, arată pe site-ul său organizația de mediu WWF România. Sub coroanele giganților de peste 500 de ani viețuiesc împreună peste 10.000 de specii, de la organisme unicelulare, ciuperci, plante, insecte și până la animale mari precum mistrețul, cerbul, capra neagră, lupul, râsul, ursul brun. Dacă pădurea virgină dispare, se pierde o evoluție naturală de mii de ani. Ea reprezintă atât o lecție vie păstrată în adevărate laboratoare ale naturii, cât și o parte a identității culturale a comunităților locale românești. 

Despre importanța acestor păduri ne-a vorbit Radu Melu, manager național al departamentului de păduri la WWF România: "Ele sunt importante din mai multe puncte de vedere. Dacă ar fi să vorbim din perspectiva biodiversității, aceste păduri sunt importante pentru că în ele se regăsesc acele categorii de specii care au nevoie de liniște, de arbori foarte bătrâni, de lemn mort foarte mult, practic acele categorii de specii care viețuiesc mai bine atunci când omul nu intervine în pădure. Dacă avem un peisaj mare, foarte larg, în care avem și pădure cultivată și pădure din care se extrage lemn, dar undeva avem și câteva parcele cu pădure cvasivirgină în care noi nu am intervenit și lăsăm ca natura să evolueze singură, atunci avem șanse să avem tot spectrul de biodiversitate în zona respectivă. Deci este aportul de biodiversitate care vine cu ceva în plus. 

Aceste păduri vin cu ceva în plus față de pădurile cultivate. Într-o altă ordine de idei, aceste păduri evoluează fără intervenție umană. Practic vedem cam cum ar evolua natura, avem șansa să vedem cum gândește natura să evolueze mai departe, dacă vreți, chiar în condițiile schimbărilor climatice. Pentru că schimbări climatice am mai avut, planeta noastră s-a mai confruntat cu aceste schimbări climatice și totuși în urma lor natura și-a găsit căile de a supraviețui. Spre exemplu, fagul nu era specie dominantă înainte de ultima glaciațiune. După ultima glaciațiune, fagul a evoluat foarte bine, a devenit o specie dominantă în Europa. Așa a găsit natura soluția de a reîmpăduri și de a se reface vegetația. Ei bine, acum stăm din nou și întrebăm, dar nu putem să întrebăm natura într-o pădure cultivată sau, eventual, cu specii exotice. Întrebăm natura în astfel de păduri naturale, în astfel de păduri care au o evoluție pe care omul nu a perturbat-o și constatăm și vedem spre ce direcție merge și putem să imităm și noi în pădurile cultivate același lucru."

Pentru a putea fi protejate de lege, pădurile virgine din România trebuie introduse într-un catalog dedicat - un proces care nu este deloc simplu, dar care merită efortul. Catalogul pădurilor virgine și cvasivirgine este un proiect inițiat și susținut în permanență de WWF, funcționează și este apreciat de autoritățile internaționale. Radu Melu despre acest instrument ofical de protecție silvică: "Catalogul este de fapt o bază unde se regăsesc toate pădurile care au fost identificate ca fiind păduri virgine sau cvasivirgine pe teritoriul țării noastre. În acest catalog avem incluse practic acele parcele și sub-parcele - pentru că pădurea în România se împarte în aceste unități de bază de management numite parcele silvice - și pot fi identificate foarte ușor. Ele se regăsesc acolo. Se știe exact la ce ocol silvic, în ce zonă, în ce județ se află aceste parcele și ele se regăsesc în Catalogul Național cu suprafețe, cu toate detaliile, astfel încât odată ce se face o nouă amenajare, un nou plan în care se stabilește unde și ce și cât se poate tăia, aceste suprafețe sunt evitate. Acolo nu se mai recomandă tăieri și suprafețele respective rămân astfel protejate pentru totdeauna, întrucât legea nu mai permite ca în zona respectivă proiectanții să vină să stabilească lucrări, tăieri, sau alte intervenții care să afecteze evoluția naturală a acestor păduri."

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor actualizează periodic acest catalog, în care sunt acum incluse peste 71.000 de hectare de păduri virgine și cvasivirgine. Procesul continuă, dar este nevoie de mai multă implicare din partea celor interesați: administratorii de păduri și de arii protejate, instituții de învățământ sau de cercetare, organizații neguvernamentale...