Panama, exotismul afacerilor

Deşi sună îngrozitor, paradisul poate fi şi fiscal. La fel de nepotrivit este să asociem exoticul cu potlogăriile financiare. Şi, totuşi, este deja un domeniu consacrat, acesta al manipulării banilor în locuri superbe din lume, asociate mai ales cu turismul şi petrecerea timpului în moduri foarte plăcute. Exotismul a migrat astfel din peisaj şi turism în teoria economică şi în practica afacerilor. Colţurile de lume care atrag prin taxe şi legislaţie extrem de permisive au apărut încă din secolul al XlX-lea. În secolul XX  s-au înmulţit rapid, stimulate de soare şi peisajul exotic. 

Cel mai recent nume venit în această galerie este Panama, ţara, canalul, colţul din America Centrală, unde activează firma germano-panameză Mossack Fonseca. Partea germană a fost creată în 1977 iar în 1986 a intrat în afacere şi Ramon Fonseca, avocat şi scriitor. La fix 40 de ani de existenţă comună, germano-panameză, firma a fost făcută celebră de o publicaţie germană care i-a publicat listele de clienţi şi foarte multe alte documente secrete. Sediul principal al firmei este în Panama dar birourile şi afacerile ei se desfăşoară în întreaga lume, în cele mai neaşteptate locuri şi niveluri. Pe listă, aşadar, găsim persoane cunoscute sau de-a dreptul celebre, din toată lumea şi din toate domeniile. Dar şi mai multe sunt companiile de tip offshore, nume asociat aproape unanim cu încercarea de evaziune fiscală sau de ieşire de sub rigoarea unor legi stricte, cum sunt cele care funcţionează prin ţările cu performanţă economică reală. 

Acum un an, fiscul german, care ancheta ceva speţe de spălare de bani şi evaziune fiscală la o mare bancă gemană, ajunge şi la Mossack Fonseca. Se pare că atunci s-a produs şi scurgerea masivă de informaţii care a dus la afacerea Dosarelor Panama de astăzi. Oricum, publicaţia germană recunoaşte că deţine aceste informaţii de un an. Informaţiile publicate sunt extrem de diverse, cum diverse sunt şi situaţiile prezentate şi punctele de vedere asupra faptelor revelate. Firma în cauză spune că nu este nimic ilegal în ce a făcut, că şi-a făcut datoria profesională de a ajuta clienţii să îşi minimizeze pierderile fiscale şi să-şi maximizeze profitul. Pentru unii, însă, această intenţie dă foarte rău la locul de muncă. Mai ales când în discuţie sunt oameni politici şi mai şi exercită funcţii în care au fost aleşi de cei care nu au folosit serviciile unei firme de paradis fiscal pentru a avea mai mulţi bani în buzunar şi a plăti mai puţine taxe şi impozite ţărilor lor. 

Premierul islandez şi-a dat, deja, demisia, premierul britanic a trebuit să dea explicaţii, iar preşedintele rus, fost şi el premier, pentru un mandat, a oferit acuzaţii. Miniştri şi alţi oficiali îşi dau, la rândul lor, demisia sau se retrag mai spre umbră, încercând să dispară din atenţia iscată de dosarele din Panama. Efectele asupra vieţii politicienilor sunt imediate, rapide şi vizibile, dar s-ar putea să fie singurele. Se fac anchete şi reproşuri dar nu sunt aşteptate inculpări sau măsuri juridice mai serioase. Desigur, anchetele naţionale ar putea evidenţia situaţii de neacceptat pentru un stat sau altul, fiecare ţară şi-a evidenţiat propriii cetăţeni sau chiar lideri pe listele din Panama şi îi priveşte, acum, cu alţi ochi. 

Şi totuşi, mai avem un alt efect cert, ba chiar de anvergură şi de perspectivă, este vorba de punerea în discuţie a fenomenului offshore. Dacă până acum acest tip de companii era acceptat şi utilizat, după Panama va exista mereu o prezumpţie de vinovăţie faţă de companiile offshore. S-a produs o clară şi radicală schimbare de percepţie şi nu este exclus ca ţările mai hotărâte să ia chiar măsuri legislative împotriva acestui tip de afaceri, cu spaţii ample şi nevăzute, sinonime cu ilegalitatea.