Portretul feminin în opera lui Gheorghe Tăttărescu

În cadrul Palatului Suțu din capitală, Muzeul Municipiului București (MMB) prezintă o expoziție tematică, readucând în fața publicului poate cel mai important pictor academist român și precursorul neoclasicismului la noi în țară: Gheorghe Tattarescu (1820-1894) - expoziția "Portretul feminin în opera lui Gheorghe Tattarescu". Artistul a început să picteze ca "zugrav de biserici" și a continuat studiile ajungând, așa cum a fost numit, pictorul "cel mai tipic academist". Despre cariera lui Gheorghe Tattarescu și despre istoria acestuia, am stat de vorbă cu muzeograful și curatoare expoziției, Rodica Ion:

"După întoarcerea de la studii din Italia, cea mai mare parte din activitatea artistică a lui Gheorghe Tattarescu și cea mai cunoscută a fost dedicată artei religioase, cu peste 50 de astfel de ansambluri picturale, unde a dezvoltat un stil personal între academismul italian și iconografia tradițională post bizantină. Această activitate îl va consacra drept cel mai important pictor muralist modern din țara noastră. La peste 200 de ani de la nașterea pictorului, timpul validează meritele acestui mare artist și totodată mare patriot și motivează cu prisosință propunerea noastră de a aduce un omagiu celui care a fost o personalitate exemplară a secolului al XIX-lea, un adevărat modelator al gustului pentru frumos. Pictor de talent, autor de mari ansambluri picturale ecleziastice, fondator al Școlii de Belle Arte din București și mentor al unei întregi generații de artiști, membru activ în cele mai importante mișcări socio-culturale ale vremii, Gheorghe Tattarescu este un nume reprezentativ al culturii române moderne."

Ce propune expoziția de la Palatul Suțu din capitală?

"De data aceasta propunem o expoziție tematică în care prezentăm o selecție inedită de pictură și grafică, intitulată sugestiv "Portretul feminin în opera lui Gheorghe Tattarescu". Dacă celelalte teme majore asupra cărora pictorul și-a îndreptat atenția au fost studiate și evidențiate publicului de-a lungul timpului, profesoratul la Școala de Belle Arte, pictura sa ecleziastică și cea istorică, observăm că, deși ocupă o pondere însemnată din moștenirea sa, discretul portret feminin din copiile după marii maeștri studiați la Roma sau al doamnelor din anturajul său a rămas pe nedrept mărginit la funcția primară de studii, respectiv de imortalizare fotografică. 

Abordarea chipului unei doamne din secolul al XIX-lea în pictura modernă presupunea însă mai mult decât redarea realistă a trăsăturilor, și anume reliefarea unui fel de Curriculum Vitae din care să reiasă poziția socială, a portretiza atât prin detalii de postură, cât și printr-un cod al veșmintelor și al accesoriilor. Societatea era încă tributară unor mai mult sau mai puțin uitate legi somptuare ce reglementau ținutele diverselor pături sociale, iar acest lucru se vădește prin diferențele de veșminte și accesorii de la portretul unei tinere fete modeste și anonimă, până la grațioasa și grandioasa rochie de catifea violet, brodată și tivită cu fir de argint a soției pitarului Lazăr Lazarus Calenderoglu. tatăl binecunoscutului Ioan Lazăr Kalinderu. 

Spre deosebire de efigiile masculine sobre și monumentale din panteonul tattarescian, alcătuit din personalități exemplare ale istoriei sale contemporane, delicatele prezențe feminine sunt mult diferite prin lirismul reprezentării grațioase sau melancolice și prin gama de culori mult mai bogată în sclipiri de tonuri calde, în acord subtil cu sensibilitatea modelului. În opera sa, pictorul Tattarescu, pe lângă portretul social, a studiat și portretul religios al Magdalenelor sau Madonelor și al reprezentării diverse a Maicii Domnului, atât în pictură, cât și în grafică. 

În această expoziție dedicată portretului feminin, ilustrăm aceste preocupări cu o selecție de câteva copii în ulei după marii maeștri, executate de Tattarescu în Italia, precum și studii personale de portret în creion și cărbune. Îmbinarea acestor tehnici de studiere a portretului feminin religios a dus către lucrarea originală, finită, ce se află expusă în premieră a portretului Eugeniei Monachio-Greceanu, stareța Mănăstirii Rătești, lucrare de mare sensibilitate, din care transpar, contopite, fragilul feminin, blândețea și profunzimea credinței."

În încheiere, Rodica Ion ne-a declarat:

"Această poveste vizuală, ce descrie și pe alocuri interpretează conținutul imaginilor, își propune menținerea în atenția publicului larg și de specialitate personalitatea și importanța pictorului Tattarescu în cultura și a, rta modernă românească, aducând în prim plan mărturii valoroase atât pentru valorificarea patrimoniului, cât și pentru cercetarea istoriei artei și a societății bucureștene a secolului al XIX-lea."