În 1927, în laboratoarele Institutului Electrotehnic Universitar a fost construit, în un post de emisie românesc, cu o putere de 200 W şi care funcţiona pe lungimea de undă de 280 de metri. Era al treilea post experimental românesc. Anunţarea emisiilor se făcea în patru limbi: română, franceză, germană şi italiană. Având o “bătaie” de aproximativ 1000 km, putea fi recepţionat şi peste hotare, în Europa şi în Orientul Apropiat. Prin acest post, s-au produs pentru prima dată la microfon artiştii Operei Române, s-au transmis concertele de la Ateneul Român şi s-au difuzat, în iarna aceluiaşi an, simfoniile lui Beethoven.
Aşa s-a scris actul de naştere a emisiunilor experimentale pentru străinatate difuzate din România. Deşi nu era un post oficial, cel de la Institutul Electrotehnic avea în vedere, efectiv, şi ascultătorul din alte ţări şi – lucru indispensabil - avea şi capacitatea tehnică să ajungă până la acesta. În 1932, emisiunile se auzeau în Noua Zeelandă.
Cu doi ani înainte, Consulatul român din Palestina înainta autorităţilor române cererea unui mare număr de cetăţeni din acea ţară, ca postul naţional de la Bucureşti să transmită informaţii şi în limba franceză, pentru a putea fi înţeles mesajul.
Primele emisiuni propriu-zise în limbi străine ale Societăţii Române de Radio au fost, însă, concepute, la începutul anilor ’30 ai secolului XX, pentru informarea corpului diplomatic din capitala României. Erau jurnale în limbile franceză şi engleză, difuzate înainte de închiderea emisiunii, un sfert de oră înainte de miezul nopţii. Erau scurte informaţii în franceză şi germană (cităm dintr-un document al vremii) “despre avuţiile, economia, cultura şi creaţiile României”. Au urmat jurnale în limbile italiană şi germană, difuzate la aceeaşi oră, în alternanţă cu cele în engleză şi franceză.
12 februarie 1939 este considerată ziua de naştere a producţiilor radiofonice româneşti cu destinaţie transoceanică. Atunci a fost lansată o emisiune complexă despre România pentru America, despre care revista "Radio Universul" scria că a fost "concepută ca mijloc de propagandă pentru participarea României la Expoziţia Universală de la New York". În ediţia din 19 februarie 1939 a revistei "Radio - Adevărul", emisiunea a fost apreciată dreptun "eveniment epocal". Ea cuprindea interviuri şi muzică şi a fost redifuzată de posturile americane.
Regimul comunist instaurat cu forţa după al doilea război mondial va marca dureros şi istoria Societăţii Române de Radiodifuziune. Sub semnul “războiului rece”, purtat la est de “Cortina de Fier”, emisiunile pentru străinătate sunt folosite ca instrument de propagandă. Cu toate acestea, din programe nu au lipsit materialele culturale, sportive, muzica românească.
Prima emisiune în limba română pentru străinătate a avut loc la 10 iulie 1950 şi se difuza în unde scurte. Avea programe cu durata de 30 de minute Secţia Română a adunat – spun martorii vremii – crema jurnaliştilor din acea perioadă de la Radiodifuziunea Română, în încercarea regimului de a “umaniza” propaganda. Era vorba de o politică clar concertată faţă de exilul românesc ostil regimului comunist, dar pe care oficialii sperau să-l apropie, măcar în parte, de noua Românie.
În 1975 în cadrul Redacţiei Emisiunilor pentru Străinătate a fost înfiinţată Secţia Rusă, a cărei primă emisiune a ieşit pe post, pe unde scurte, la 15 decembrie acelaşi an. România devenea, astfel, prima ţară din Tratatul de la Varşovia care avea o emisiune în limbă rusă care ajungea direct la ascultătorul sovietic, fără a fi “filtrată” la Moscova. Pe atunci, România se distanţase de URSS, mai ales în planul politicii externe şi al celei economice, astfel încât sovieticii au încercat, fără succes, să convingă Bucureştii să renunţe la ideea unor asemenea emisiuni.
După Revoluţia anticomunistă română din decembrie 1989, Radio Bucureşti a devenit Radio România Internaţional, emisiunile au căpătat o cu totul altă menire: reconectarea României la lumea democratică şi refacerea punţilor între românii de acasă şi cei din lume, punţi rupte brutal sau şubrezite voit, hrănite cu neîncredere şi suspiciune de regimul totalitar.
Astăzi RRI 1 emite zilnic, 24 de ore din 24, programe în limba română, dar şi 3 emisiuni de câte 30 de minute în dialectul aromân, totalizând circa 9300 de ore pe an.
RRI 2 realizează şi transmite spre difuzare programe în 10 limbi străine: arabă, chineză, engleză, franceză, germană, italiană, sârbă, spaniolă, rusă şi ucraineană, totalizând 25,5 ore pe zi. Altfel spus, alte peste 9300 de ore pe an.
În concluzie suntem împreună cu Dvs. pe calea undelor scurte, medii şi ultrascurte, dar şi via satelit, prin Internet şi alte mijloace de recepţie prin circa 54 de ore de programe radiofonice realizate în fiecare zi, însumând peste 18600 de ore de producţie radio în 12 luni. Altfel spus, 775 de zile pe ... an! (Andreea Demirgian; foto: Eugen Cojocariu)
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved