Războiul este o amenințare permanentă pentru fiecare dintre noi, mai mult sau mai puțin îndepărtată, mai mult sau mai puțin justificată.
Războiul este o amenințare permanentă pentru fiecare dintre noi, mai mult sau mai puțin îndepărtată, mai mult sau mai puțin justificată. Fie că ne amintim de experiențele personale, fie că ni s-au povestit experiențele altora, fie că am urmărit documentare sau am auzit la știri, războiul nu a dispărut din imaginarul nostru societal. Deși actualele structuri de securitate colectivă cum ar fi NATO dau o garanție sporită țărilor membre, războiul rămâne o posibilitate ca umanitatea să decadă în animalitate. Iar cel de-al doilea război mondial este încă o memorie vie, la 78 de ani de la încheierea sa.
În timpul războaielor nu doar luptele propriu-zise sunt importante ci și informațiile care circulă. Specialiștii ar spune că ele sunt la fel de importante ca dotarea militară. De aceea, media existente în timpul celui de-al doilea război mondial au dus lupta lor specifică împotriva dușmanului. Radioul nu a făcut nici el excepție, pe calea undelor fiind purtate bătălii acerbe ale informării și dezinformării. În cel de-al doilea război mondial, România a făcut parte din alianța cu Germania, Italia și Japonia împotriva SUA, Marii Britanii și URSS. Cele două blocuri militare căutau pe undele radio să-și deruteze inamicul în limba acestuia. Unul dintre posturile de radio care au avut și un serviciu în limba română a fost Radio Cairo, post înființat de guvernul britanic. La acesta a lucrat, începând cu anul 1941, și românca Livia Deakin-Nasta care traducea și redacta știri în limba română.
Tatăl Liviei Deakin-Nasta era juristul Liviu Nasta care se afla în anturajul ambasadei britanice de la București și care îi oferise informații ambasadorului britanic în capitala României Burton Berry. Născută în București în 1916, ea a absolvit Facultatea de limbi romanice. Intervievată de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română în 1998, Livia Deakin-Nasta își aducea minte cum a început aventura ei de jurnalist de radio. "Eu în februarie 1941 am plecat din România. Îl arestaseră pe tata și cu ajutorul franțuzilor și al americanilor am ieșit din țară și m-am dus întâi la Budapesta, după aia la Belgrad. De la Belgrad, când au intrat nemții, m-am dus în Grecia, și din Grecia nu ma puteam duce în altă parte decât la Cairo, unde era al doilea Comandament Militar Aliat. Unul era Londra și celălalt era Cairo."
În Egipt, Livia Deakin-Nasta s-a angajat cu ardoare în serviciul celor pe care tatăl ei îi informase cu privire la mișcările armatei germane, dar și ale celei sovietice. Locuia într-un apartament cu alte 4 tinere de alte naționalități. Radio Cairo fusese înființat în aprilie 1941, la scurt timp după ce Livia ajunsese în nordul Africii, șeful postului de radio fiind lordul Runciman. Ea a primit gradul de locotenent și se prezenta pe post cu numele de cod locotenent Jane Wilson. Ea își amitea că Radio Cairo avea, în afara serviciului român, și un serviciu italian, unul bulgar și unul grec. "Vorbeam pe la 11 și jumătate seara, după mine vorbeau italienii, care erau prea leneși ca să scrie textul. Eu aveam 10 minute de știri de război și 5 minute de știri generale. Italienii veneau în birou și stăteau cu mine și făceau note din româna mea în italienește. Și mai era un cuvânt pe care nu-l înțelegeau, până la sfârșit au vorbit mai bine românește ca toți ceilalți. A venit mai târziu o cucoană, fiindcă eu m-am îmbolnăvit rău și nu mă mai puteam ține pe picioare, pe care o chema Elena. Era pe trei sferturi româncă și un sfert elvețiancă. Era o femeie foarte drăguță, nu-mi mai aduc aminte numele ei. Când nemții au venit foarte aproape de Cairo în 1942 am fost toți evacuați în Liban și am vorbit de acolo. Și am vorbit și din Ierusalim unde am fost mai târziu, în primăvara anului 1943."
Livia Deakin-Nasta își amintea destul de clar modul în care își alcătuia buletinul de știri, ele sosind de la biroul de relații cu presa al armatei engleze. "Cartierul General Militar ne dădea știrile, le scriam, tăiau tot ce ar fi putut fi periculos pentru mișcările de trupe și după aia stăteam într-un cinematograf de vară, adică afară, și pe genunchi traduceam textul din englezește în românește. Nici nu aveam timp să dactilografiez. Materialele se ardeau pe loc. Și mai ales în 1942 când au venit nemții aproape am ars toate arhivele. Era un balamuc de necrezut fiindcă războiul nu e ușor."
Însă munca unui ofițer care făcea și meseria de jurnalist nu era doar de a traduce și de a citi știri, conform spuselor sale. Îndatoririle sale erau legate și de trimiterea de mesaje codificate prin alfabetul Morse către grupurile de agenți din România. Evoluția războiului însă a însemnat dispariția postului Radio Cairo, în 1944, însă războiul pe calea undelor intra într-o altă epocă.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved