Radiodifuziunea română la 93 de ani

Pe 1 noiembrie 1928 începea emisia neîntreruptă a postului național român de radio. Considerat cel mai nou și mai eficient mijloc de propagare a informației, radioul a beneficiat de atenție din partea statului și s-a bucurat de succes în rândul ascultătorilor. Radio România a cunoscut perioade de libertate, dar și perioade de cenzură, așa cum a curs istoria României în secolul 20. Momente importante ale istoriei naționale și universale au fost prezente pe undele hertziene de la București și câteva dintre amintirile despre ele au fost suprinse de arhiva Centrului de Istorie Orală a Radiodifuziunii Române.

Paul Berstein a lucrat ca traducător la Radio România și mărturiile sale detaliate sunt prețioase despre cum funcționa instituția în interior și cum era percepută în afară. Berstein își amintea de întâlnirea cu un mare actor sovietic. "Înainte de 1990, la Radio s-au perindat destul de mulţi reporteri, personalităţi din viaţa culturală. A apărut odată o delegaţie sovietică condusă de un ministru adjunct al Culturii din Uniunea Sovietică, a fost primită de conducerea Radioului. Am slujit ca interpret. Unul din membrii delegaţiei a interpretat un rol important în "Ivan cel Groaznic", era Nikolai Cerkasov. Nu e o lipsă de modestie, i-a plăcut limba rusă pe care o vorbeam, m-a întrebat de undetiu şi ce cadou să-mi trimită din Moscova. Zic: "Limba rusă o ştiu de acasă, iar când o să vin la Moscova o să vă rog să-mi daţi acest cadou". Şi când am ajuns la Moscova i-am cerut voie lui Bujor, președintele Radioului, să-i dau un telefon. I-am dat telefon şi Cerkasov a zis că vine la hotel. Dar eu i-am spus: "Mi-aţi promis un cadou", "Da, ce să-ţi iau?". I-am cerut "interpretaţi duminică, în biserica din Piaţa Roşie, o secvență din rolul din filmul Ivan cel Groaznic". Şi Cerkasov a venit cu mine şi a interpretat. Nu o să uit cât o să trăiesc acele 10 minute când a interpretat rolul din Ivan cel Groaznic. Era un mare actor, un foarte mare actor."

La începutul anilor 1960 se simțea o deschidere către Occident, după înghețul din anii 1950. Un pas a fost festivalul de muzică ușoară "Cerbul de Aur" de la Brașov. Paul Berstein.  "Am mai cunoscut fireşte o serie de mari artişti care au venit la festivalul de la Braşov Cerbul de Aur, Connie Francis, Juliette  Greco, Amalia Rodriguez şi aşa mai departe. Primesc un telefon la Băneasa, la aeroportul Băneasa, și aud: "Vine Connie Francis, primiţi-o în mod deosebit!". Am invitat-o la restaurant şi am aflat după aceea că făcea parte din anturajul familiei Kennedy. Connie Francis, reîntoarsă acasă, mi-a trimis o fotografie cu dedicaţie: "Doctorului Paul din partea lui Connie Francis". Au mai fost mulţi, foarte mulţi ziarişti. Am cunoscut şi foarte mulţi ziarişti de la Radio France, din Statele Unite, de la Vocea Americii mai puţin. Dar de la fiecare învăţam câte ceva."

Paul Berstein își aducea aminte și de cutremurul de pământ din 4 martie 1977, un moment de criză în funcționarea radioului public.  "După ce mi-am dat seama că la noi în casă nu s-a întâmplat nimic deosebit, cu fata mea am venit la Radio. La etajul 3 era celebrul preşedinte al Radioului, Muşat, stătea acolo. Se deschide uşa şi apar Preda şi cu Negru. Şi Preda spune: "Să facem înregistrări!" Negru zice "Pe stradă oamenii au ieşit, să înregistrăm, pe stradă oamenii stau cu aparate de radio şi ascultă alte posturi, Radio România nu transmite nimic". Se tot telefona la agenția Agerpres. În sfârşit, după o oră sau două a venit aprobarea să se facă înregistrări pe stradă."

Jurnalistul cultural Magdalena Boiangiu a lucrat la Radio România. În 1998 ea povestea cum a apărut îndrăgita emisiune de teatru. "Milioane de oameni care merg la teatru şi-au făcut educaţia teatrală prin "Teatru la microfon" sau "Teatru radiofonic". Cum toată lumea ştie, "Teatru la microfon" era la început când radioul nu-şi construise clădirea în care vorbim noi acuma, se făcea la Sf. Sava. Veneau actorii pe scenă, se puneau nişte microfoane şi se capta spectacolul, era un teatru la microfon. Treptat, condiţiile tehnice au evoluat: s-au făcut studiouri, au început să se facă adaptări. Nu se mai capta spectacolul de teatru, se capta un text scurtat, făcut special pentru radio. În anii '60, când am ajuns eu în acest colectiv, noi toţi ne-am dat seama că suntem în faţa unei cotituri, în faţa unei etape care s-a terminat şi trebuia început altfel. "Teatru la microfon", adică un teatru cu o existenţă care se desfăşoară în faţa unui obiect tehnic, s-a terminat şi că începea "teatru radiofonic". Incepea un teatru care este scris special pentru radio, în care autorul ştie de la bun început că nu are de a face cu vizualul, că tot ceea ce trebuie el să facă se face prin cuvânt şi prin imagini sonore. Au fost eforturi, încununate uneori şi cu succese internaţionale, de a face asemenea tipuri de scenarii, de a construi această categorie aparte."

Radio România împlinește pe 1 noiembrie 93 de ani. Iar la centenarul de peste 7 ani va avea ocazia să celebreze, așa cum se spune, prima sută de ani de viață.