Republica Moldova, între riscuri şi aspiraţii

Instalarea, în februarie, a noului Guvern minoritar al Republicii Moldova (ex-sovietică, majoritar românofonă), inclusiv cu voturile deputaţilor comunişti, tradiţional filoruşi, a aruncat o umbră de îndoială asupra angajamentului european al echipei lui Chiril Gaburici. Creat, în cele din urmă, mult după alegerile legislative de pe 30 noiembrie, de coaliţia minoritară dintre liberal-democraţi şi democraţi. Cabinetul condus de tânărul om de afaceri e, potrivit analiştilor, fragil politic şi confuz geopolitic. 

Liberalii, care sunt promotorii cei mai decişi ai apropierii de Bucureşti şi Bruxelles, au rămas in opoziţie. Gaburici trebuie, aşadar, să demonstreze că va putea continua traseul inaugurat de predecesorii săi la şefia Executivului, pro-occidentalii Vlad Filat şi Iurie Leancă. Reformele promovate de ei au permis încheierea acordurilor de asociere şi liber-schimb dintre Chişinău şi Bruxelles şi au alimentat speranţele că Republica Moldova ar putea deveni membră a UE în 2020. Acum, Leancă nu ezită să afirme că republica e asemenea unei corăbii în derivă. Dincolo de explicabila doză de ranchiună a cuiva care n-a mai fost păstrat în funcţie, evaluarea fostului prim-ministru e împărtăşită şi de experţi. 

Apropierea de Uniunea Europeană a fost umbrită de situaţia politică şi, mai ales, de faptul ca nivelul de corupţie s-a dovedit mai mare decât credea Bruxellesul - diagnostichează sever analistul Nicu Popescu, de la Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene, cu sediul la Paris. El acuză, în special, faptul că nu a fost formată o majoritate proeuropeană fermă, precum şi dispariţia unor sume fabuloase de bani din sistemul bancar - aproape un miliard de dolari ajunşi la firme-fantomă -, ce a ridicat semne de întrebare faţă de funcţionalitatea instituţiilor de stat în ansamblu. Republica Moldova, conchide Popescu, trece printr-o criză gravă de credibilitate în faţa propriilor cetăţeni şi a cancelariilor occidentale. 

Susţinător consecvent, în numele comuniunii de limbă, istorie şi cultură, al cooptării statului vecin pe orbita occidentală, România nu şi-a ascuns, la rându-i, preocuparea faţă de ezitările contraproductive ale clasei politice de la Chişinău. Consilier de specialitate al fostului preşedinte Traian Băsescu, căruia nici măcar adversarii nu i-au negat pasiunea faţă de Republica Moldova, Iulian Chifu constată: "România îşi joacă rolul pe care l-a jucat întotdeauna, acela de avocat al Republicii Moldova în interiorul UE. De asemenea, există toată deschiderea la Bucureşti pentru toate categoriile de solicitări, de asistenţă, de sprijin pe care Republica Moldova le-ar putea formula. Pe de altă parte, suntem realişti, suntem membri ai Uniunii Europene şi orice sprijin se obţine având la bază nişte argumente. Ca de obicei, venim la Chişinău şi le cerem - faceţi reformă, daţi-ne argumente ca să vă putem sprijini în mersul spre UE. Deci, până la urmă, greutatea rămâne tot la Chişinău, în măsura în care se fac reformele, se întăreşte statul de drept, independenţa justiţiei şi se combate corupţia la Chişinău - acestea sunt principalele criterii." 

Momentan, avertizează analistul Nicu Popescu, contraperformanţele guvernării pro-occidentale erodează popularitatea ideii de integrare europeană şi o alimentează pe aceea a unor politicieni populişti sau proruşi. Fraţi inamici, comuniştii şi socialiştii din opoziţia parlamentară îşi dispută atât favorurile Moscovei, cât şi alegătorii cu nostalgii sovietice, care însumează cam jumătate din electorat. În plus, suveranitatea Chişinăului va rămâne discutabilă cât timp acesta nu-şi poate restaura autoritatea asupra regiunii separatiste pro-ruse Transnistria, independentă de facto încă din 1992, după un conflict armat tranşat odată cu intervenţia trupelor Moscovei de partea secesioniştilor. 

Azi revenit în funcţia de preşedinte al Centrului de Prevenire a Conflictelor şi Avertizare Timpurie, fostul consilier prezidenţial Iulian Chifu crede că, pe fondul fragilităţii instituţiilor de la Chişinău, riscul ca Republica Moldova să se confrunte cu un scenariu similar celui din Ucraina nu poate fi exclus: "Autorităţile legitime ale Republicii Moldova nu au capacităţi militare, capabilităţi care să facă faţă concentrării de armament, de trupe, de resurse care există în zona separatistă, iar acele debarcări pe Nistru, de pe un mal pe altul, nu ar trebui decât să alerteze Chişinăul, iar modul în care îşi gestionează astăzi bugetul nu este unul care să îmi arate că există o preocupare reală." 

Prin emisari de prim rang de la Bruxelles şi Washington, Occidentul şi-a afirmat mereu sprijinul pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Puţine sunt însă vocile din spectrul politic de la Chişinău dispuse să renunţe la tabu-ul constituţional al neutralităţii şi să pledeze pentru admiterea în NATO. Iulian Chifu subliniază: "Evident că şi Republica Moldova trebuie să îşi facă propriile calcule. Opţiunea de securitate a Republicii Moldova nu poate fi stabilită nici la Bucureşti, nici la Washington, nici la Bruxelles, ci se stabileşte la Chişinău." 

Din niciun punct de vedere - geopolitic, militar, economic - Republica Moldova nu e Elveţia, avertizează analiştii, care califică drept caduc principiul neutralităţii într-o epocă în care Rusia încearcă să îşi satisfacă ambiţiile expansioniste şi revanşarde în statele din spaţiul post-sovietic.