Securitatea alimentelor şi a nutriţiei, între priorităţile UE

Securitatea alimentară se numără, alături de creşterea agricolă prin metode inovatoare, între priorităţile majore de dezvoltare ale Uniunii Europene. Obiectivul este de a proteja consumatorii, garantând, în acelaşi timp, buna funcţionare a pieţei unice. Au fost convenite anumite standarde prin care să se asigure igiena produselor alimentare, sănătatea animalelor şi a plantelor, dar şi combaterea contaminării cu substanţe precum pesticidele. Au loc verificări riguroase, iar importurile din afara Uniunii trebuie să respecte aceleaşi standarde ca şi alimentele comunitare. Sunt stabilite limite pentru aditivii şi reziduurile de medicamente veterinare şi fitosanitare din furaje, dar şi un sistem strict pentru autorizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic. 

Roxana Morea, consilier de presă al reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, explică ce prevede politica europeană în legătură cu securitatea alimentară: "Securitatea alimentară şi de nutriţie are ca scop garantarea faptului că toată lumea are acces la mâncare, în cantităţi suficiente, necostisitoare şi hrănitoare. Prin sprijinul acordat în domeniu, UE de fapt caută să construiască şi să consolideze capacitatea de adaptare la crizele care se referă la hrană şi să facă în aşa fel încât toate ţările să aibă suportul necesar pentru ca nimeni să nu rămână flămând. În special combaterea subnutriţiei este vitală, pentru a da o şansă copiilor din cele mai sărace categorii să ducă o viaţă sănătoasă, să aibă acces la educaţie şi să le îmbunătăţească acestora şansele de viitor. În prezent, în lume o persoană din opt moare de foame în fiecare zi, în special în Africa subsahariană şi sudul Asiei. De aceea, combaterea foametei este primul obiectiv de dezvoltare milenară. Iar cadrul de politică europeană pentru securitatea alimentară stabileşte că această securitate, nutriţia şi agricultura durabilă sunt priorităţi-cheie pentru UE, în special în domeniul politicii de cooperare pentru dezvoltare." 

Bruxellesul şi-a fixat ca obiective până în 2030 o producţie mai mare de hrană - de calitate superioară şi la preţuri rezonabile - dar şi o creştere sustenabilă şi favorabilă incluziunii, în condiţiile schimbărilor climatice, a reducerii resurelor naturale şi a măririi numărului de locuitori la nivel mondial. Din nou, Roxana Morea: "Accesul la hrană este o provocare ea însăşi. Important nu este doar accesul, ci şi faptul ca nutriţia, respectiv hrana care este disponibilă să fie adecvată din punct de vedere nutriţional. Politica UE prevede un sprijin în mod special pentru ţările în curs de dezvoltare, astfel încât acestea, prin sprijinul acordat de UE, să acopere cei patru piloni recunoscuţi la nivel internaţional în cadrul summitului global privind hrana din 1996 - creşterea disponibilităţii resurselor de hrană, îmbunătăţirea accesului la acestea, îmbunătăţirea conţinutului nutriţional al consumului alimentar, precum şi consolidarea capacităţii de răspuns şi gestionare a crizelor. Din acest punct de vedere, securitatea alimentară este un sector de politică a UE în care angajamentul Uniunii este pentru o coerenţă cu întreaga politică de cooperare pentru dezvoltare. Pentru creşterea adaptabilităţii la crize sunt importante proiectele de prevenire şi pregătire. Acestea au în vedere gestionarea riscurilor ciclice, precum uragane sau furtuni puternice, sau vulnerabilităţi care nu pot fi prevăzute, cum ar fi cutremurele."

Un capitol important în politica europeană în ceea ce priveşte securitatea alimentară ţine de prevenirea transmiterii bolilor de la animale la oameni. Normele UE garantează că zoonozele, ca de exemplu salmoneloza sau tuberculoza, sunt ţinute sub control şi că doar animalele sănătoase şi produsele provenind de la acestea intră în lanţul alimentar. Un aspect la fel de important se referă la limitarea utilizării antibioticelor în ferme. Utilizarea antibioticelor pentru a compensa creşterea necorespunzătoare a animalelor şi păsărilor a dus la creşterea rezistenţei bacteriilor în faţa tratamentelor pentru oameni. În condiţiile în care aproape jumătate din antibioticele fabricate pe plan mondial sunt folosite în ferme, se impun anumite măsuri, au decis recent eurodeputaţii, care au votat o propunere de actualizare a legislaţiei Uniunii Europene privind medicamentele veterinare, în sensul restricţionării folosirii medicamentelor antimicrobiale existente şi dezvoltării altora noi. Acestea în condiţiile în care avertismente ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii spun că riscăm să ne apropiem de o eră post-antibiotice unde rezistenţa antimicrobiană provoacă mai multe decese decât cancerul în fiecare an. 

În opinia preşedintelui Colegiului Medicilor Veterinari din România, Viorel Andronie: "Această precizare constituie un semnal de alarmă şi toţi factorii de decizie implicaţi în domeniul respectiv trebuie să-şi dea mâna şi fiecare pe domeniul lui să facă ceea ce trebuie făcut astfel încât reducerea antibiorezistenţei să fie la maximum posibil. Şi, ceea ce este foarte important, să dăm posibilitatea oamenilor de a beneficia de antibiotice atunci când au nevoie." 

România a interzis încă din 2006 utilizarea antibioticelor ca promotori de creştere.