Statisticile europene indică, de mai mulți ani, existența unui fenomen care nu dă deloc semne de încetineală: numărul mare de tineri adulți - între 19 și 34 de ani - care locuiesc împreună cu părinții.
Statisticile europene indică, de mai mulți ani, existența unui fenomen care nu dă deloc semne de încetineală: numărul mare de tineri adulți - între 19 și 34 de ani - care locuiesc împreună cu părinții. Visul unei independențe cât mai timpurii pare să nu mai marcheze tinerețea europenilor de mulți ani, iar România nu face excepție. De pildă, în 2018, cam 42% dintre tinerii români între vârstele de 25 și 34 de ani locuiau cu părinții în timp ce date mai noi arată că numărul lor ar fi de peste 2,2 milioane. Pandemia nu a schimbat cu nimic această situație, țara noastră aflându-se printre primele 10 țări europene cu cea mai mare rată de corezidență a tinerilor adulți de peste 25 de ani cu părinții. Pe primele locuri se află Croația, Grecia și Slovacia, iar pe ultimele țări nordice precum Suedia, Finlanda și Danemarca. Sociologul Dumitru Sandu, profesor universitar în cadrul Universității București, a studiat fenomenul și a analizat cele mai recente date.
Pentru 2020, în ierarhia europeană, Croația avea 65% tineri în situație de corezidență, Grecia 60%, Slovacia 53%. România se afla se afla pe locul 10 cu un procent de 43%. De fapt, schimbarea majoră care se întâmpla în cei doi ani de zile dintre 2018 și 2020, este o schimbare legată de diferențele de gen între bărbați și femei. Ponderea de tineri adulți bărbați de peste 25 de ani și până în 34 care locuiau cu părinții era de 55%, deci peste jumătate. Pentru tinerele de aceeași vârstă ponderea este de 29% la sută. Deci practic avem de-a face cu o diferență de aproximativ 27 de puncte procentuale. Cum ne situăm din acest nou punct de vedere al decalajelor de gen? Suntem pe locul 2 imediat după Bulgaria. Bulgaria are un procent mai mare decât România 20, diferența între între bărbați și femei fiind de 28% față de 27% cât este în România. Deci, în Europa, este vorba de un decalaj nu între vechea UE și noua UE, ci între extremele geografice. Există țările sudice precum Croația, Grecia, Slovacia și România, dar apropiate de ele ca comportament demografic și Portugalia, Spania, Italia și Malta, și cele nordice. Deci este o poziție majoră între sudul Europei și nordul Europei.
Prima cauză la care ne gândim când analizăm această situație este cea economică. Șomajul mai ridicat în rândul tinerilor, chiriile mari sau costul mare al locuințelor sunt tot atâtea motive care-i țin mult timp pe tineri în casa părintească. Dar e posibil ca persistența unor modele culturale sau sociale mai vechi să constituie, de asemenea, o cauză, având în vedere mai ales discrepanțele de gen. Sociologul Dumitru Sandu revine cu explicații.
Motivația economică stă în picioare, dar există și o motivație culturală sau socială în sensul că în modelul tradițional cultural, bărbatul este principalul aducător de venit. El contează mai mult pe piața forței de muncă. Această motivație socială are o importanță foarte mare în analizele sociologice. Am măsurat starea socială a celor 27 de țări prin speranța de viață la naștere, un indicator care e folosit în cercetările de specialitate ca măsurare pentru dezvoltarea socială. Pe scurt, societățile cu servicii sociale și medicale pentru populație mai puțin dezvoltate tind să îi oblige pe tineri să trăiască mai multă vreme cu părinții. Pe tinerii bărbați, mai ales. De aici decalajul foarte mare între bărbați și femei în sudul Europei față de nordul Europei.
Totuși, explicația această nu acoperă în întregime fenomenul, căci sudul Europei este în schimbare de mult timp, iar România constituie un caz exemplar în această privință, consideră Dumitru Sandu.
Mai ales în țările sărace, sudice, din Europa a avut loc în ultimii 10-20 de ani un proces de creștere accelerată a nivelului de aspirații pentru tineri. Pe scurt, tinerii din România, indiferent de starea lor economică și starea economică a țării, vor să trăiască precum în Occident. În aceste condiții o parte dintre ei, dacă vor să trăiască precum în Occident, pleacă în Occident, dar alții rămân în țară. Pentru ca setul de condiții de trai din viitoarele tinerele gospodării să fie cât mai apropiate de setul de condiții din Occident, ei acceptă o perioadă tampon în care cheltuiesc mai puțin pentru persoana proprie și se pregătesc de întemeierea unei familii mai mult conexat. De pildă, societatea românească începe să investească din ce în ce mai mult în calitatea copilului. Ideea e: "nu mai vrem copii mulți, ci vrem să avem condiții în familie, în gospodărie și în societate în așa fel încât copiii mai puțin pe care-i avem să aibă acces la o educație bună și la un trai bun. Astfel, aceste amânări care par ciudate la prima vedere sunt absolut raționale. Rezultă din creștere bruscă a nivelului de aspirații la tineretul relativ sărac din sudul Europei care tot amână întemeierea unei familii și gospodăriei proprii până când se apropie de condițiile ideale.
Din păcate, niciuna din datele actuale nu relevă faptul că gradul de corezidență al tinerilor cu părinții va scădea în viitorul apropiat, cel puțin nu atâta timp cât condițiile economice nu se modifică.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved