În condiţiile în care în pieţe sunt tot mai puţini ţărani cu legume gustoase, mulţi legumicultori caută să colecteze şi să multiplice seminţele vechi de la bătrânii din satele României.
Soiurile tradiţionale de legume reprezintă o sursă importantă de profit pentru cei care doresc să readucă pe piaţă gustul legumelor de altădată. In condiţiile în care în pieţe sunt tot mai puţini ţărani cu legume gustoase, mulţi legumicultori caută să colecteze şi să multiplice seminţele vechi de la bătrânii din satele României. Si asta pentru că cei mai mulţi cultivatori au înlocuit seminţele româneşti cu hibrizi performanţi mult mai productivi. Nostalgia după aroma legumelor de odinioară a dus la înfiinţarea Asociaţiei EcoRuralis din Cluj care se implică, de câţiva ani, în salvarea soiurilor româneşti de legume care sunt tot mai rare. Membrii asociaţiei colectează varietăţile locale de seminţe de la ţărani şi grădinari, le multiplică şi apoi le oferă gratuit celor care doresc să le cultive. Vali Cucu este unul dintre membrii asociaţiei care mai pătrează tradiţia seminţelor vechi. De peste 30 de ani, pe o suprafaţă de 500 de mp, cultivă seminţe de legume pe care le adună din toată lumea:
”Am început să strâng soiuri de legume, când am văzut că pe piaţă apar tot mai multe legume fără gust. Am strâns de la bătrâni, de la cunoştinţe, le-am înmulţit în fiecare an si apoi le ofer celor care înfiinţează culturi, iar o parte le mai vând pentru a întreţine cultura. Anul trecut am avut 80 de soiuri, în jur de 50 de soiuri numai de tomate. Nu sunt toate soiuri româneşti. Persoanele de la care le-am luat le cultivau de ani de zile, eu le-am luat şi le-am dat noi denumiri. Roşiile uriaşe pe care le am sunt de la un inginer de aici din zonă. Acum 35 de ani am luat nişte seminţe de la el, iar roşiile sunt foarte mari şi foarte gustoase. Caut în toată lumea soiuri. Am reuşit să găsesc şi seminţe din soiul Poma, un soi foarte gustos obţinut prin 1937 în Italia. Am trei soiuri de „Inima de bou”: roşu, roz şi un soi rusesc primit de la o bătrânică din Moldova de dincolo de Prut, soi foarte productiv şi gustos. Nu ştiu dacă e românesc.”
Cultivatorul de seminţe este căutat de mulţi fermieri şi grădinari, mai ales de tineri, pentru a le vinde seminţele. Acestea sunt şi mai ieftine faţă de hibrizii de la care nu se recoltează seminţe ceea ce face ca an de an ţăranii să cumpere seminţe de la marile corporaţii. Legumicultorii români vând pliculeţul cu 150 de seminţe cu 10 lei, pe când pliculeţul cu 100 de seminţe hibride ajunge până la 180 de lei. Vali Cucu:
”Mă bucură faptul că din ce în ce mai mulţi apelează la seminţe din soiuri vechi, gata să renunţe la hibrizi, la bombele de apă care se găsesc acum pe piaţă. Mulţi, foarte mulţi tineri se ocupă de asta. Anual se organizează în Grecia un târg destinat schimburilor de seminţe, în prima săptămână după Paşti. Aici vin oameni din toată Europa, dar şi din India şi facem schimb de seminţe. Le aduc acasă, le testez să văd dacă se adaptează la noi, dacă au gust şi încep apoi să produc seminţe din acel soi. Produc anual între 100 şi 300 de pliculeţe din fiecare soi, trimit la colegii de la Asociaţia EcoRuralis şi mai ofer celor care nu au, iar o parte le vând. Deja în februarie sau martie le termin.”
In prezent, din ce în ce este mai greu se găsesc pe piaţă produse agricole de la ţărani, obţinute din seminţe păstrate din generaţie în generaţie şi cultivate într-un sistem tradiţional. Conf dr. Aurel Maxim, specialist în conservarea agrobiodiversităţii din cadrul Universităţii de Stiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj, susţine că pensiunile agroturistice ar putea să devină piaţă de desfacere locală pentru agricultorii care folosesc seminţe tradiţionale, pentru că străinii doresc să consume produse naturale. Aurel Maxim:
„In România încă mai există multe varietăţi tradiţionale de plante de cultură care sunt însă în mare pericol pentru că oamenii care le deţin sunt destul de bătrâni. Si, odată cu dispariţia lor, cu siguranţă, vor dispărea şi aceste varietăţi. Oamenii ar putea să facă un business din aceste soiuri ţărăneşti dacă le-ar putea valorifica prin produse culinare tradiţionale. Sigur, unele din ele se pot consuma în stare proaspătă, de exemplu, roşiile de grădină care sunt foarte gustoase în comparaţie cu cele din supermarketuri. Este o oportunitate, pentru că oamenii se orientează spre produsele tradiţionale, produse ecologice mult mai sănătoase”.
In România mai sunt puţine instituţii de stat care produc seminţe de legume româneşti. Banca de gene de la Suceava, de exemplu, depozitează, de 40 de ani, seminţele tradiţionale pe care le oferă gratuit fermierilor pentru a le reintroduce în cultură. In condiţiile în care în România peste 90% din răsaduri provin din seminţe hibride produse în afara ţării, specialiştii îndeamnă ţăranii să conserve soiurile autohtone şi să facă schimb de seminţe. Conferenţiarul Aurel Maxim spune că nu există interes pentru cercetarea şi inventarierea soiurilor tradiţionale, deoarece marile corporaţii încercă să monopolizeze producţia de seminţe şi nimeni nu mai luptă să protejeze patrimoniul de seminţe ţăraneşti:
”Este de menţionat aici concurenţa care există între micii producători sau fermieri şi marile corporaţii din agricultură. In ultimii 20 de ani, corporaţiile de chimicale din agricultură au preluat şi această activitate de producere şi comercializare de sămânţă şi atunci ele fac tot posibilul să elimine micii producători din această ecuaţie. Sansele ar fi ca Ministerul Agriculturii să valorifice oportunităţile pe care le oferă câteva directive europene, câteva tratate internaţionale şi să acorde mai multă importanţă acestor varietăţi locale. Dar vedeţi, noi preferăm încă agricultura aceea de mari dimensiuni, agricultura aceea industrială unde corporaţiile ştiu să lucreze cel mai bine. Deci este şi o chestiune de mentalitate aici, destul de depăşită pentru ce se întâmplă acum în Occident. Occidentul a redescoperit valoarea acestor varietăţi, dar şi acolo există lupte între corporaţii şi micii fermieri, însă ei sunt mai bine organizaţi. In Franţa, de exemplu, există foarte multe confederaţii tărăneşti care au o forţă extraordinară şi pot să influenţeze decidenţii politici… Imaginaţi-vă că străinii care vin şi iau zeci de mii de hectare de teren nu sunt interesaţi de varietăţile noastre locale. Ei vor să facă industrie în agricultură. nu-i intersează peisajul, nu-i interesează contaminarea apelor, a solului.. pe ei îi interesează doar profitul...”
Aşadar, piaţa seminţelor este deschisă pentru orice tip de cultură. Cei care doresc producţii record şi cu rezistenţă mare pe raft pot apela la hibrizi. În schimb, seminţele tradiţionale, obţinute prin polenizare liberă, fără intervenţia omului, care dau fructe cu gust, aromă şi nivel ridicat de vitamine, sunt preferate de majoritatea consumatorilor.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved